Remco Wouter Campert s-a nascut pe 28 iulie 1929 în Haga Începând din 1950, îsi împarte viata între Amsterdam, Anvers si Paris. Primele poezii îl integreaza cu usurinta în miscarea artistica si literara COBRA (COpenhaga, BRuxelles, Amsterdam), la începutul anilor '50, pentru ca apoi, în anii '60 sa fie foarte bine primit si de poetii neorealisti - ostili mai degraba celor din grupul COBRA.
Este autorul mai multor romane care s-au bucurat de un imens succes în Olanda si Belgia.
Întreaga sa creatie lirica este cuprinsa în volumul Remco Campert Dichter (Remco Campert Poet), 1995.
traduction
Remco Campert
(Pays-Bas)
Eu, eu, eu


Eu am dinti, eu am încaltari,
eu am mâini, bani putini, dar destule tigari,
eu am o harta a tramvaielor,
prieteni în toata Europa si-n America,
eu n-am casa, dar cine vrea o casa...
Însa eu am cheile caselor de dinainte,
în toate casele prin care trec sunt carti
                                                de-ale mele,
eu am kilometri de strazi în pielea picioarelor,
eu am milioane de oameni în ochi,
eu am mii de lucruri la care sa ma gândesc,
ma doare capul de-atâta gândit. Eu am
unghiile murdare.

.

Cineva pune întrebarea

1

Era o sarbatoare nemaipomenita
trei persoane au murit
una de batrânete
una de bautura
una pentru c-a luptat cu sarpele

Oh, dar cât s-a cântat,
cât s-a dansat si s-a baut!
Treceau pipa si tutunul de mestecat
                              din mâna-n mâna
povestile de demult ajungeau noutati
bunicilor li se-arata multa stima
ziceau ca dintotdeauna a fost asa
si ca mereu va fi asa
iar copiii le tineau isonul
pâna când picau de somn
Oh, dar cât s-a dansat
si cât amor s-a facut în vacarmul acela
o zi o noapte si înc-o zi!

Pâna când n-a mai fost sare
pâna când s-au golit carafele
si paharele au fost luate
de crâsmar
atunci, clatinându-se, râzând, au urcat
                                             pe munte
si-au potolit aburii vinului în iarba-nalta
o noapte si-o îndelunga zi

În vreme ce dormeau
încarcate de munca mâinii lor
treceau
în cufere si-n saci
în coloane bine pazite
camioanele spre oras

orasul bancilor si-al congreselor
orasul cocioabelor si-al râurilor devenite
                                        canale de scurgere
orasul frumoaselor dame cu sofer
orasul curvelor de doi bani
orasu-n care toti oamenii-si câstiga blidul
                                                        de linte
toti cei care au un cuvânt de zis
orasul la care-au visat ei dintotdeauna
orasul pe care nu-l vor vedea niciodata
retour bibliothčque
La bibliotheque ZOOM, poemes biobibliographies traductions photos auteurs contemporains
Biblioteca ZOOM, poezii biobibliografii traduceri foto autori români si straini contemporani
retour Frumoasele
   Olandeze Zburatoare
revista
· počmes inclus dans le programme de lecture Frumoasele Olandeze Zburatoare, initié en 2007 par Linda Maria Baros dans le cadre du Festival Primavara Poetilor / Le Printemps des Počtes (Roumanie, 2008, 2009)
· poemes tirés de l’anthologie COBRA, trad. Linda Maria Baros et Jan H. Mysjkin, en cours de parution
· voir aussi les počmes traduits par Linda Maria Baros et Jan H. Mysjkin pour la revue VERSUs/m n° 4, Roumanie, 2009 - en cours de parution


traduction et biobibliographie © Linda Maria Baros et Jan H. Mysjkin
2

A te împotrivi nu-nseamna a începe cu vorbe mari
ci cu fapte marunte

ca furtuna cu un freamat dulce prin gradina
sau ca pisoiul lovit de-un dram de nebunie

ca râurile mari
cu izvorul lor firav
ascuns prin codru

ca o mare de foc
cu acelasi chibrit
care aprinde tigara

ca dragostea cu o privire
un fosnet ceva care te face sa tresari într-un glas

sa-ti pui o întrebare
iata cu ce începe împotrivirea

si pe urma sa-i pui întrebarea aceasta si altcuiva


3

Cineva refuza paharul
cineva se opreste din dansat
cineva îi arunca-n fata crâsmarului carafa
cineva zice tata-mare gata cu povestile-alea
                                             prafuite ale lu’ matale
cineva vrea sa-nvete alfabetul

cineva îi smulge biciul paznicului
cineva fura o pusca
cineva zice asta-i pamântul meu
cineva nu-si lasa fata în bratele boierului
cineva nu raspunde în doi peri

cineva îsi ascunde recolta
cineva nu sarbatoreste venirea camioanelor
cineva scuipa atunci când vede soldatii
cineva sparge pneurile
cineva se ascunde în codru

cineva nu mai viseaza
cineva se ridica
cineva e treaz pentru totdeauna
cineva pune întrebarea
cineva se împotriveste

si apoi înca unul
si înca unul
si înca