Riekus Waskowsky (pseudonimul lui Hendericus Mattheus Waskowsky)  s-a nascut pe 15 octombrie 1932 la Rotterdam, într-o familie catolica, sustinatoare a partidului social-democrat al muncitorilor. Înca din copilarie, a luptat cu o stare de sanatate precara (astm). Licentiat în psihologie sociala la Amsterdam, urmeaza, pe la mijlocul anilor cincizeci, si cursuri de stiinte politice si filosofie. Se casatoreste în 1957 cu Mien den Ouden (o femeie cu zece ani mai în vârsta decât el), traind din exercitarea unor profesii marunte - printre care si conductor de tren, ocazie cu care cunoaste mai bine drogul si bauturile. Ecouri ale acestei vieti bulversante se regasesc, fara îndoiala, în opera lui ; de exemplu în poezia Supradoza : “Seringa nu cade/ departe/ de drogat”.

Începe sa publice poezie între anii 1959 si 1962 în revistele din Rotterdam, unde se stabileste dupa divort, în 1963, având deja o aura de literator, filozof si boem.
Primul sau volum de versuri, Tant pis pour le clown (De Bezige Bij, 1966), primeste Alice van Nahuys-prijs, premiul pentru cel mai bun debut din anii 1966 si 1967 ; juriul apreciaza ca acest debut e “o contributie majora în literatura taii”.

În 1968, îi apare Doar numele marilor bautori supravietuieste, bine primit de critica ; acest titlu a devenit o maxima binecunoscuta în Olanda. Participa si la volumul Telex-Experienta: 5 poeti electrici (1972). Ulterior, Riekus se ilustreaza ca polemist în diferite interventii revuistice ; scrie cronici literare, «puternice, dar prea personale”, si traduce din spaniola (în mod deosebit, Pablo Neruda).

Consumul excesiv de alcool si stupefiante, agravarea astmului îl coplesesc însa. Este internat de mai multe ori, la Assen si la Haga. Pe 14 aprile 1977,  Riekus Waskowsky se stinge la Rotterdam, în casa parintilor lui. Dar, în cele din urma, poetul a avut : numele i-a supravietuit !

traducere
Lectia de anatomie


Azi de dimineata, la Spitalul Wilhelmina,
cu ocazia jubileului postului de Radio Muncitoresc
am disecat un adevarat socialist de pe vremuri.

E incredibil ce-a iesit la iveala:
drapele rosii pe jumatate putrezite, cântece revolutionare,
fraternitate internationala si solidaritate,
Centrala Tineretului Muncitoresc, o partida de cacat
si cele sase volume istorice ale lui P. Quack (de la anticariat).

În locul creierului am gasit: „Un ra-
port îngrijorator despre declinul interesului ti-
nerelor generatii pentru soc-dem”



Das alte Königsberg


1


Pe esplanada din fata Universitatii
o fântâna astazi (dar ce înseamna astazi?) secata
si-n apropiere sub copaci mormântul
lui Aegidius Ernest Hunnius, fiul lui etc. etc.

care pe 14 mai 1634 a fost ranit
de arma cruda a unui om inutil
si care pe 21 ale aceleiasi luni într-o continua
invocare a Mântuitorului la ora 1 dupa-amiaza
la vârsta de 19 ani, 4 luni si 24 de zile,
si-a dat sufletul în mâinile Tatalui Ceresc.

Asteptând ziua Judecatii de Apoi.



2


De altfel, centenarul Universitatii din Königsberg a fost
de asemenea o aventura frumoasa.

- Nu numai ca eram foarte beti, dar si mai mult,
ascultam discursuri profesorale
în greaca, în ebraica, în caldeana si-n siriana.

Apoi, un poem de doua ori jubiliar,
compus de profesorul de Arta Poetica din vremea aceea:
dr. Alexander Pirus.



3 (prima operatie de stomac - 9 iulie 1635)


În ziua aceea, Andreas Grünheide din Grünwald,
aflat în apropierea Landsberg-ului, era zdravan legat pe o scândura.

Iar Daniel Schwalbe, care, în calitatea sa de dentist,
se bucura de o mare faima în Prusia, a deschis cu dexteritate
peretele stomacului.

Pe urma, cu ajutorul lui Dumnezeu si a unui ac curbat,
a scos din stomac cutitul înghitit si l-a aratat asistentei.

„Ja, das ist mein Messer!” rief freudig der Patient.



4


În apropierea vechii primarii din Kneiphof
atârna înca sub scara vinciul
cu care Johannus Wegner, anno 1550,
marti, dupa Ignat,
si-a lovit de moarte mama si tatal.

Si cum
Eschin zice ca nu e nimic de capul unui Stat
atunci când e neputicios în fata criminalilor,

Johannus Wegner a fost târât prin tot orasul,
apoi în marea piata din Kneiphof,
si a fost rupt în bucatele cu clesti înrositi în foc.

Calaul se numea Adam Prang.
retur biblioteca
retur Frumoasele
   Olandeze Zburatoare
revista
· poeme traduse de Linda Maria Baros si Jan H. Mysjkin pentru revista VERSUs/m nr. 4, Romania, 2011

biobibliografie © Linda Maria Baros
traducere © Linda Maria Baros, Jan H. Mysjkin
Riekus 
        Waskowsky
(Pays-Bas)
Salt Peanuts


Când m-am trezit de dimineata, m-am gândit,
m-am gândit în gura mare:
Salt Peanuts! Salt Peanuts!
Dupa parerea mea era un eveniment remarcabil
la limita unui satori.
Salt Peanuts! Salt Peanuts!

Kant de ex. - Mein lieber Herr Immanuel Kant -
n-ar fi reusit niciodata sa faca asa ceva.
(an early morning in the universe
and a dam cold one too)
Era o batrâna sperietoare, cumsecade,
dupa care-ti puteai potrivi ceasul.
Salt Peanuts! Salt Peanuts!

Era foarte periculos! Toti acesti paracliseri
din Königsberg, care se aplecau peste parapetul turnurilor
ca sa potriveasca orologiile dupa Kant.
Multi dintre ei, cu sutele, si-au gasit moartea cazând de acolo;
dintr-un imperativ categoric,
si-au rupt nasol de tot gâtul.
Salt Peanuts! Salt Peanuts!

Si culmea, meine Herrschaften, când
m-am trezit în dimineata acesta,
Salt Peanuts! Salt Peanuts!
patul îmi mirosea a fetita cumsecade,
minciunile noastre, mari si mici,
numai o clipa de întelegere,
o clipa sau o eternitate,
când universul si vecinul meu din spatele panoului
îsi tineau rasuflarea, gata poate sa se asfixieze.
Salt Peanuts! Salt Peanuts!

Si mi-am zis ca este foarte bine ca mai târziu
Regele a interzis cu rigurozitate
potrivirea ceasurilor dupa Kant.
Salt Peanuts! Salt Peanuts!



Cecilia



Ciudat… de fiecare data când ascult acel Credo
(J.S. Bach : Simbolul de la Niceea al mesei în si mineur)
îti simt pielea umeda, capul care ti se
ascundea în bratele mele, pentru ca vroiam sa te privesc.

Mânile mele-ti mângâie picioarele vaticane, urca încet
spre sânii tai mici, urca si coboara din nou.

Patrem omnipotentem, factorem coeli et terrae,
precum si pe Cecilia. - Dupa care, oboiul lui Haakon Stotijn.



Omagiu lui Gerard Diels


Un poet beat strânge-n brate luna
în apa - pâna când vine moartea,
moartea lunii în apa.

Poetul continua sa traiasca si dupa mii
de ani, doar gustul se pare ca s-ar fi schimbat.

Vreau sa spun: Li T’ai-po bea vin, Dylan
Thomas whisky, Gerard Diels rachiu.



Gospel


În fiecare secunda, lumea se schimba
nu facem altceva decât sa traim si sa murim
ca nimic si poate ca de fapt
nu e nimic altceva decât putina agitatie
care nu schimba lumea.

Biblioteca ZOOM, poezii bibliografii traduceri fotografii autori poeti contemporani
Poeti francezi, belgieni, olandezi, spanioli, englezi, italieni, elvetieni, sloveni, romani, etc.