Linda Maria Baros s-a nascut pe 6 august 1981 la Bucuresti. Licenta si masterat în litere la Universitatea Sorbona-Paris IV; doctorand la Sorbona-Paris IV si la Universitatea Bucuresti.

A publicat în limba româna volumele de versuri Amurgu-i departe, smulge-i rubanul! (2001), Poemul cu cap de mistret (Editura Vinea, 2003) si doua piese de teatru.

De asemenea, a publicat în franceza, la Cheyne éditeur, trei volume de versuri.
În 2004, Le Livre de signes et d’ombres (Dictionarul de semne si trepte, Junimea, 2005) iar în 2006, La Maison en lames de rasoir, reeditat în 2008 (Casa din lame de ras, Cartea Româneasca, 2006). Aceste volume au obtinut în Franta Premiul pentru Vocatie Poetica si, respectiv,
Premiul Apollinaire - considerat cel mai important premiu de poezie francez.
În iunie 2009, a publicat volumul, L’Autoroute A4 et autres počmes, lansat la Marché de la Poésie din Paris.


A participat la nenumarate lecturi poetice si festivaluri internationale : Poetry International (Olanda), Le Festival International de la Poésie de Trois-Riviere (Canada), La Mar de Letras (Spania), Le Printemps des Poetes, Ailleurs poétiques (Franta), Le Printemps des Poetes (Luxemburg), Primavera dei Poeti (Italia), La Biennale Internationale de Poésie de Liege (Belgia), Odyssey International Festival (Iordania), Le Festival International de Poésie de Rabat (Maroc), European Voices, etc.

Linda Maria Baros este si autoarea unor volume de studii critice în limba franceza - Passer en carene. Éloge pour une cuisine de province de Guy Goffette si Les Recrues de la damnation.

A tradus în româna sau în franceza peste douazeci si cinci de carti. A fost bursiera, ca traducatoare, în Belgia, Olanda,.Slovenia, Luxembourg.

Este initiatoarea si coorganizatoarea, începând cu 2005, a festivalului Primavara Poetilor / Le Printemps des Poetes în România, Republica Moldova si Australia, precum si directoarea revistei literare VERSUs/m.
Din 2006, a devenit secretara adjuncta a Asociatiei Traducatorilor de Literatura Româna cu sediul la Paris iar din 2009 secretara generala adjuncta a Noii Pleiade franceze (La Nouvelle Pléiade).

Membra a Uniunii Scriitorilor din România din 2002.
A fost ambasadoarea culturala a României în cadrul Sezonului Cultural European din 2008.
Linda Maria Baros

Copiii trecuti prin sita

Pentru tine, ca sa fii mai înalta si mai frumoasa
            si mai dreapta,
            mi-am împartit inima în doua,
            ca pe-o copita de miel.

Am furat si am mintit, am scuipat sânge.

Am spalat cadavre
            si-am dormit pe pungi de plastic
                        umplute din pubele,
            pe strazi care pun mâna pe cutit am dormit,
            printre solzii cersetorilor batrâni ai orasului,
                       care, în onoarea ta, si-au lasat barbile
                                   sa creasca pâna-n pamânt,
                       precum vechii sumerieni
 
          plecati la vânatoare de lei în cinstea iubitei.

Pentru tine m-am lasat
            bântuita de springari la miezul noptii,
lânga tine am plâns, 
            când scurmai cu unghia-n pamânt
ca un cal cu ochii scosi, am plâns ca un sinucigas
            cu picioarele-ncalzite de rotile trenului.

Am trait printre copii strazii, livizi
ca niste bolovani leganati într-o plasa de aurolac,
            pe care sita-i întoarce în concasor, în canal.

Pentru tine, am urlat în raspântii, ridicata
            - pe câte-un raclaj, ridicata! -
                                   în furcile barbugiilor.
M-am lasat jefuita de manglitori, de tepari,
            sub vuietul lingurilor cât lopata,
            care se balanganeau în castroane.

Am ratacit prin cârciumi
            care miroasau a gaz, a integrat ars, a retea,
m-am frecat de piramide de votca,
            de mâinile marilor tai barbati
- cum se freaca pisica de manualul de electricitate -
            iar ei mi-au înrosit si obrazul celalalt,
            degetele lor, în nestire, m-au izbit în coasta
                        si mi-au împartit inima în patru,
            râzând, „fiindca asa sunt aureolele sfintilor”,
si m-au trecut prin sita
            o data cu ceilalti copii ai tai,
            mi-au pus calusul altor vorbe.

În numele tau, ca o nemernica,
            am ascuns în buzunare, în
tre cârpe,
                        sobolanii vânosi ai tradarii.
Am hranit, cu carnea mea
                        am hranit ogarul temnitei.
Am plâns, când scurmai cu unghia-n pamânt,
            asa cum fac caii cu ochii scosi.

Da, pentru tine, am dat buzna în lumea larga,
ca un val de sânge care nu mai nimereste inima.



La turgescence de l'autoroute A4

Cei care vin si cei care se duc
             nu stiu nimic
            despre turgescenta autostrazii A4.
            Despre mirosul ei salbatic,
                                            de târfa batrâna,
                       cu ochii de culoarea spirtului medicinal,
             în care leviteaza camionagiii, cu gâtul sucit,
             si, ca o lepra divina,
                        nivelul de trai.
Li se pare ca-n fata-i orasul,
            capul lui retezat le rânjeste-n parbriz.

(Dar nu vad cum, pe asfalt,
          orbecaie sfielnic bâtlanii,
          scot fisele-ntepenite-n tonomatul votiv al mortii.)

La pompe, recrutii benzinei tund la zero octanii.
            Dau chip înserarii.
            Deschid cu cutitul balamalele portii,
                       gâtul le fuge pe taisul lui de otel.

Iar cei care se duc si cei care vin
             nu stiu nimic
            despre turgescenta autostrazii A4.
Traiesc un simplu efect de tunel.



De-amor si cianura!

Nu ma chema la tine în mansarda,
rasucind  - ca un zanatic rasucind! -
            butoanele aragazului, ca sa scapi odata
            de urletele batrânilor lupi din cuptor,
                        de parul lor napârlit,
                        care-ti creste într-una pe brate,
             noaptea, ca niste bube - atunci când îti stingi
             tigarile adânc, apasat, în carne.

Nu ma chema la tine în mansarda,
frângându-ti - ca un zanatic frângându-ti! -
             între zabrelele patului,
             în usa, sub bocanc,
                        tibia si peroneul
            - le-aud cum pârâie în telefonul mobil -,
                        ca si cum ai frânge
vechea pusca de vânatoare a tatalui tau,
prea încleiata ca s-o mai poti încarca vreodata,
            dupa ce si-a zburat creierii
            si, zvâcnind, ti-a spart usa cu lovituri de picior.

Tu nu ma mai chema la tine în mansarda,
fiindca am sa vin!
            Si am sa-mi smulg inima din piept,
                       am s-o crestez cu dintii
            si am s-o presar cu sare taiata la târnacop
                       din pungile mele lacrimale
            si am s-o arunc,
            - ca pe o piatra de moara am s-o arunc! -,
            sa-ti zobesc cu ea tibia si peroneul
                                   - farâmite! - ,
            sa-ti îndes adânc, în cuptor,
                       rasuflarea de amoniac
            si sa-ti sparg în doua, pe veci,
                                   capul salbatic, de fiara!



B. C. B. G.

Atunci când noaptea nu-si mai depune sângele violet,
            se-avânta salbatic peste oras dimineata,
                                    ca un val de motociclisti,
                        pe care viteza-i dezbraca din mers,
            pâna ramân doar cu tintele pe ei, cu cerceii,
            pâna ramân lipiti ca o flegma de ghidonul,
                        pe tevaria, de carterul lor de inox.

Si dimineata trage ragusit cu tunurile ei de esapament:
            arunca peste oras flegma subtire
                                                a indiferentei,
            salta vioaie peste domurile-ncremenite
            si peste cheliile functionarilor cirotici,
                                   care se-nvârt prin birouri
                                   ca niste muste fara cap.
             (Oh, de prin birouri,
                        de prin birouri se-aude
             duduitul pixului cu care se bat ei în piept
                        ca-ntr-o armura de muci!)

O dimineata galbuie,
             care trage cu acceleratoarele ei de particule,
                        peste domurile-ncremenite…
             Si se scurge în cele din urma pe lânga ziduri
             ca urina, în mici lingouri de chihlimbar.

Înca o dimineata.
             Functionarii ma vând linistiti în hârtiile lor.



Liceenii-si smulg pasari din rect

Într-un zbor cu noduri, de Mig 16,
            se lasa seara peste Sankt-Petersburg,
            ca printr-o placenta subtire,
                                               de sticla rosiatica.
Niste nacele - domurile, tâtoase,
                        par ca se-nsurubeaza
                                   în aer, cu capul în jos.

E ora la care ies liceenii, rup usile-nguste-ale clasei,
             (îsi tin drujba legata de coapsa,
                        cu funiile hormonale ale delirului,
                                                ale întâmplarii).
             Bat marile bulevarde care suna dogit,
             gingia vânata a vreunei rigole,
                                                rozetele scuarurilor;
Magazinele stau cu mâna întinsa; vitrificate, usile.

Parca-i asteapta, dar nu,
          cu-nmugurite negresele sânilor,
pe strazi, în strâmte canioane roz,
fete subtiri, rimelate, de vara,
care n-au cunoscut pistolul de vopsit.
Parul lor are un zbor de F17,
scoate barbatii din case prin ziduri,
le sparge narile rosii.
Pe Nevski-Prospekt.

Vin liceenii, îsi tin echilibrul pe funia-nnodata a sexului
cu bratele azvârlite în laturi;
gâfâie pe Nevski-Prospekt,
o data cu uniformele, reformatorii, sosiile.
Dar fetele se plimba cu capul în jos, înainte de vreme,
pe podurile circulare ale despartirii;
pupilele lor injectate
ratacesc visatoare pe cer, spre apus,
pe cladiri, unde,
sub rosii drapele-ntepenite-n mozaicuri,
aceiasi muncitori ridica vajnic barosul,
aceleasi mulgatoare cu degete de smalt
trag harnic tâta vacii.

Jur-împrejur, extras din tribune orasul, uscat,
taiat în felii subtiate pe care
cersetorii-si suna toaca dintilor,
gingiile abrazive.
Rastignit în surubul conic
al întâmplarilor zilnice.

Pasari de noapte planeaza, buimace, pe Neva.
Sub vecernii, limba ei tace.
Combinatorii dau votci peste cap, înghit plumbi
în acvarii luminate galbui;
se rostogoleste sub mese un cap de bulgar.
Altii asteapta-n ganguri obscure,
care rasuna a corp cavernos,
îsi flutura branhiile, cheama.
Plescaie-n umbra gurile pasajelor subterane,
stenozate,
cu zvâcniri de sfincter.
Acolo se furiseaza barbatii, în galerii
cu plata, surpate.
Desfac nodul altor genunchi.
Îsi tin rasuflarea, degetul prins în usa.
Taioasa, scurta, funia satisfactiei.

Spre miezul noptii, departe, sub poduri,
cersetorii-si sug aratatorul în somn,
scâncesc ca niste copii;
îsi arata gingiile, râd.

Se lasa întunericul pe Nevski-Prospekt,
n-are mila, nu iarta.
Acasa, liceenii-si smulg pasari din rect.



Camasa de kevlar

Îmbraci îndelung camasa peretilor,
asa cum au îmbracat altii camasa mortii.

Da. Îti tragi zilnic pe umeri, îndesat, camasa peretilor,
dulaii zburatori ai bloanelor.

Oh, peretii, peretii - prietenii, dusmanii,
întârzâierea blânda, buzunarele lor gaurite,
gleznele lor subtiri de iapa, zmeurisul,
pompa care-i iriga vânos
din strafundurile inimii tale,
ca dintr-un filon de rahat,
fugile care le naclaiau parul naguere,
talpile pe care-si lasa urmele grele,
mânutele de homunculus pierdut
cu care te strâng la piept
si-ti dau cu sapun, duios, nodul funiei,
mereu neschimbati, mereu aproape,
cu volanul frânt, ca si cum ai dormi deja,
undeva, sub pamânt;
cânta din clopoteii iluziilor;
clinchetul lor - tremurat,
ca al unei tevi de pistol izbite de dinti.

Te trezesti de dimineata si îmbraci camasa peretilor.
Te culci noaptea si îmbraci camasa dulce a peretilor.


poeme publicate în revista VERSUs/m nr. 3/ 2007
Biblioteca de poezie
retur POETARIUM
POETARIUM - biblioteca de poezie, poeti români prezenti la Festivalul Primavara Poetilor / Le Printemps des Poetes, biobibliografii, poeme, foto
revista
Biblioteca
biblioteca ZOOM.... traduceri din poezia româna de astazi în limba franceza... traduceri din poezia contemporana franceza, spaniola, olandeza, engleza etc. în româna - cinteste în biblioteca ZOOM...

citeste
site-ul oficial al Lindei