Jean Portante - poeme, biobibliografie, foto - biblioteca de poezie ZOOM (Linda Maria Baros)

Vreau s¤ spun

0

Mâna ta dac¤ presupunem c¤ exist¤ iar eu ]tiu c¤ exist¤
dar s¤ presupunem.
]i s¤ presupunem c¤ degetele fiec¤reia dintre mâinile tale
sunt din nou cele cinci drumuri care ne leag¤ ]i c¤ la
marginea lunulelor sunt astrele digitale care ne fac semn
s¤ trecem.
]i s¤ presupunem c¤ vom reu]i s¤ ne întâlnim sau c¤ m¤car
privirile noastre se vor întâlni.
Vreau s¤ spun: la ce va fi servit p¤trarul lunii dac¤ nu la
întâlnirea privirilor noastre.

1

De la un drum la altul pietrele erau implacabil din ce în ce mai
rare.
Nu pentru c¤ era vremea calcin¤rii: vreau
s¤ spun: nimic nu disp¤ruse din peisaj.
Toate erau la locul lor.
]i mai bine: acolo unde nu fusese decât un singur drum, erau acum
dou¤ sau chiar trei.
]i aripile morii distruse de furtun¤
deveniser¤ elicele unui c¤rbune care i-ar fi f¤cut s¤ p¤leasc¤
pe alchimi]ti.
Vreau s¤ spun: când mi-ai zis ieri la telefon c¤ luna
era din nou una desupra lacului, am luat-o pe cealalt¤ ]i
am pus-o în cutia în care p¤strez SORII USCATI.

2

ACEST P¤MÂNT prinde dintr-o dat¤ culoare atunci când îl iei în
palm¤ ]i-l tranformi în pulbere ca ]i cum tu ai fi sita ]i
el aurul zilelor noastre de pe urm¤ ]i eu c¤ut¤torul cu mâinile
goale.
]i atunci când el se apropie de el însu]i: vreau s¤ spun:
c¤zând pulberea devine o simpl¤ eternitate prins¤ între
cei doi poli ai existen]ei sale c¤derea sa r¤spunde mai pu]in legii
eternei reîntoarceri decât constrângerilor unei gravit¤]i care
pune st¤pânire pe materie atunci când mâna ta devine pulbere.
A]a s-a n¤scut triste]ea cosmic¤.
V¤d efectul dar nu ]i cauza.
Pentru mine pierderea universal¤ a culorii nu-]i g¤se]te
explica]ia decât în gestul grav al mâinii care intrat¤ în
panic¤ ar colora întregul sistem dac¤ în spatele lui: vreau
s¤ spun: în spatele gestului ]i nu al sistemului nu s-ar ascunde
locul din care ne vin toate dar din care nimic nu pleac¤.

3

Când s-a potolit vântul ]i când nimic nu s-a mai supus
ordinelor sale nu m-am putut ab]ine s¤-]i ]optesc la ureche
câteva cuvinte arcuite adunate în mare grab¤ înainte de furtun¤.
Apoi m-am gândit din nou la METEOROLOGI.
Nu cunosc în noi decât ceea ce i-a înv¤]at umiditatea.
E mai bine a]a.
Înainte de furtun¤: vreau s¤ spun: înainte de marea scar¤
dintru-nceputuri vântul îmi aducea-n fereastr¤ parfumurile cele mai neînfrânate.
Totul era impregnat ca ]i cum din gr¤dina universal¤ florile noastre
preferate ne-ar fi f¤cut un semn disperat înainte de
a se împr¤]tia.
Nimic nu s-a mai supus ordinelor vântului ]i marele stejar
din fa]a casei s-a rupt în dou¤, dup¤ cum zice legenda:
vreau s¤ spun: m¤car în dou¤: vreau s¤
spun n-ai v¤zut tu oare c¤ trunchiurile acelea dou¤ de acolo sunt
ultimele trepte ale marii sc¤ri.

4

Pulbere cosmic¤ ai pe chip ca ]i cum
METEORITUL DINTRU-NCEPUT ar fi f¤cut escal¤ în tine.
]i-n suflul t¤u se reg¤se]te astfel lini]tea marilor întinderi ]i
astfel m¤ gândesc din nou la c¤ru]a tras¤ de boi sau la
inelul unui butoi pr¤v¤lindu-se pe-un deal în copil¤rie.
Se cultiva deja trandafirul negru: vreau s¤ spun: înainte de toate
acestea cineva le-a f¤cut semn elementelor s¤ se deghizeze.
Unul dintre ei, c¤ruia înc¤-i spuneam pe atunci focul, ]i-a adus aminte
de via]a sa anterioar¤.
O alt¤ c¤ru]¤ în]epenit¤ în ]inele primei
c¤i ferate i-a fost fatal¤: vreau s¤ spun: cei din care m¤
trag ]i cei spre care merg stau încrusta]i pe marmura stelei
monumentului ridicat mor]ilor.
Pe numele lor s-a a]ezat pulberea: vreau s¤ spun: pe
vremea aceea nu ne hr¤neam înc¤ nici cu pâine, nici cu ceap¤,
ci cu ni]te pepite ancestrale pe care le-adunau inimile.

5

Am f¤cut un tur în jurul cimitirului ca s¤ aud ce
aveau s¤-mi spun¤ numele de pe morminte.
Al¤turi de tine trecutul se declina u]or.
Nu pentru c¤ din asamblarea aleatorie a alfabetului gravat în
piatr¤ s-ar fi n¤scut vreo genealogie special¤.
Dintre numele citite nici unul nu f¤cea aluzie la destinul meu:
vreau s¤ spun: este surpinz¤tor c¤ acest cimitir nu-]i
îndepline]te misiunea de a-mi aminti c¤ soarta mea nu este în
nici un fel de invidiat fa]¤ de a tuturor acestor ANONIMI CARE ZAC
imortaliza]i prin scris.

6

Într-o zi pe la cincizeci de ani am c¤zut precum to]i cei
care fac parte din GENERATIA MEA într-o parantez¤.
Cei care înainte omorau la scar¤ industrial¤ erau înc¤ acolo:
vreau s¤ spun: a fost un moment în via]a mea când în compania
unor uciga]i mai vârstnici am continuat s¤ cred în inocen]a genetic¤.
Apoi am început s¤ mergem pe lun¤ f¤r¤ ca acest lucru s¤ modifice
axele elementare ale sistemului: vreau s¤ spun: nimeni
nu a v¤zut c¤ acei mici pa]i nu f¤ceau elogiul
umbrei ci ie]eau ca dintr-un fum familiar.
]i-atunci a început cineva s¤ numere din nou stelele ]i ajuns la
steaua ta mai str¤lucitoare ca niciodat¤ a spus ceea ce se spune
întotdeuna într-o astfel de situa]ie: vreau s¤ spun: dac¤
mai exist¤ înc¤ nostalgie dup¤ un masacru nu
o parantez¤ lunar¤ va fi aceea care va opri poezia în loc:
vreau s¤ spun: n-ar trebui oare acum s¤ se d¤râme un zid.

7

În apusul care-]i înro]e]te p¤rul ]ERPII
Z¤RII-]i amestec¤ pieile: vreau s¤ spun: iat¤
cum ]erpuie]ti prin aerul incandescent ]i nimic din ceea ce
face ziua sau noaptea nu te spulber¤.
A]a te visez ]i te visez din nou pân¤
când elementelor de baz¤ li se al¤tur¤ munca
lini]tit¤ ]i secret¤ a bibliotecii mele intime.
Nu-i un lucru u]or de f¤cut.
Între blocurile solide ]i lichide nu-i nici un fel de
concuren]¤: vreau s¤ spun: între unul ]i altul nu este
nici o alegere de f¤cut.
Dar atunci când ceea ce are corp se derulez¤ în suflet
într-o sear¤ domoal¤ de var¤ târzie ]i când o mân¤
pictez¤ în interior ceea ce i-a luat exteriorul
este ca ]i cum de la p¤mânt pân¤ la ap¤ ]i chiar mai departe
purt¤torii de cuvânt ai interiorului ar sculpta statuie dup¤
statuie în adânciturile norilor: vreau s¤ spun:
acolo între carne ]i os iubirea noastr¤ seaman¤
mai pu]in cu ]erpii decât cu incandescen]a ritual¤
care face ]i desface orizontul.

8

Nu mi-am pus niciodat¤ ÎNTREBAREA ÎNTOARCERII: vreau
s¤ spun: plec¤rile ]i revenirile fac parte din ordinea
lucrurilor: vreau s¤ spun: nu ajunge ca o c¤l¤torie s¤ fie
definitiv¤ pentru a înceta s¤ fie c¤l¤torie.
Când înaintam spre tine nu conta decât distan]a parcurs¤.
Si era întodeuna aceea]i ca ]i cum în timp ce
mergeam p¤mântul de sub piciorele mele ]i p¤mântul
de sub picioarele tale ar fi mers ]i el: vreau s¤ spun:
ceea ce c¤l¤torea în noi era acest petic de p¤mânt ale
c¤rui extremit¤]i imobile eram.

9

Atunci când în cadrul unei u]i pe care mi-o doresc exterioar¤
ar ap¤rea ]i ar disp¤rea silueta ta
a] num¤ra pân¤ la OPT.
Unii se opresc la ]apte sau la trei.
Al]ii merg pân¤ la dou¤spreceze.
Fiecare s¤-]i fie contabilul propriei mitologii.
Optul meu este de dou¤ ori patru: vreau s¤ spun: atunci
când cele patru ramuri ale coarnelor din dreapta
ale cerbului erau înfipte între tine ]i mine ]i când celelalte patru
din stânga catapultau animalul în aer suma lor
nu era un calcul premeditat.
Sunt convins c¤ nu erau opt cartu]e în pu]tile
vân¤torilor la ie]irea din ora] pentru c¤ animalului dinl¤untru
nu-i venise înc¤ rândul s¤ moar¤ în noaptea aceea:
vreau s¤ spun: printre cele opt posibilit¤]i de a muri înfipte
între tine ]i mine în noaptea aceea nici una
nu sem¤na atât de tare cu a noastr¤.

· poèmes inclus dans le programme de lecture Les Belles Françaises, initié en 2007 par Linda Maria Baros dans le cadre du Festival Primavara Poetilor / Le Printemps des Poètes (Roumanie, 2008, 2009)

· voir aussi les poèmes traduits par Linda Maria Baros pour la revue Luceafarul de dimineata n° 39 40, Roumanie, 2009

traduction © Linda Maria Baros
biobibliographie © Linda Maria Baros