traduction
Jean Portante
(France)
Vreau s¤ spun


0

Mâna ta dac¤ presupunem c¤ exist¤ iar eu ]tiu c¤ exist¤
dar s¤ presupunem.
]i s¤ presupunem c¤ degetele fiec¤reia dintre mâinile tale
sunt din nou cele cinci drumuri care ne leag¤ ]i c¤ la
marginea lunulelor sunt astrele digitale care ne fac semn
s¤ trecem.
]i s¤ presupunem c¤ vom reu]i s¤ ne întâlnim sau c¤ m¤car
privirile noastre se vor întâlni.
Vreau s¤ spun: la ce va fi servit p¤trarul lunii dac¤ nu la
întâlnirea privirilor noastre.


1

De la un drum la altul pietrele erau implacabil din ce în ce mai
rare.
Nu pentru c¤ era vremea calcin¤rii: vreau
s¤ spun: nimic nu disp¤ruse din peisaj.
Toate erau la locul lor.
]i mai bine: acolo unde nu fusese decât un singur drum, erau acum
dou¤ sau chiar trei.
]i aripile
morii distruse de furtun¤
deveniser¤ elicele unui c¤rbune care i-ar fi f¤cut s¤ p¤leasc¤
pe alchimi]ti.
Vreau s¤ spun: când mi-ai zis ieri la telefon c¤ luna
era din nou una desupra lacului, am luat-o pe cealalt¤ ]i
am pus-o în cutia în care p¤strez SORII USCATI.


2

ACEST P¤MÂNT prinde dintr-o dat¤ culoare atunci când îl iei în
palm¤ ]i-l tranformi în pulbere ca ]i cum tu ai fi sita ]i
el aurul zilelor noastre de pe urm¤ ]i eu c¤ut¤torul cu mâinile
goale.
]i atunci când el se apropie de el însu]i: vreau s¤ spun:
c¤zând pulberea devine o simpl¤ eternitate prins¤ între
cei doi poli ai existen
]ei sale c¤derea sa r¤spunde mai pu]in legii
eternei reîntoarceri decât constrângerilor unei gravit¤
]i care
pune st¤pânire pe materie atunci când mâna ta devine pulbere.
A]a s-a n¤scut triste
]ea cosmic¤.
V¤d efectul dar nu ]i cauza.
Pentru mine pierderea universal¤ a culorii nu-]i g¤se]te
explica
]ia decât în gestul grav al mâinii care intrat¤ în
panic¤ ar colora întregul sistem dac¤ în spatele lui: vreau
s¤ spun: în spatele gestului ]i nu al sistemului nu s-ar ascunde
locul din care ne vin toate dar din care nimic nu pleac¤.


3

Când s-a potolit vântul ]i când nimic nu s-a mai supus
ordinelor sale nu m-am putut ab
]ine s¤-]i ]optesc la ureche
câteva cuvinte arcuite adunate în mare grab¤ înainte de furtun¤.
Apoi m-am gândit din nou la METEOROLOGI.
Nu cunosc în noi decât ceea ce i-a înv¤
]at umiditatea.
E mai bine a]a.
Înainte de furtun¤: vreau s¤ spun: înainte de marea scar¤
dintru-nceputuri vântul îmi aducea-n fereastr¤ parfumurile cele mai neînfrânate.
Totul era impregnat ca ]i cum din gr¤dina universal¤ florile noastre
preferate ne-ar fi f¤cut un semn disperat înainte de
a se împr¤]tia.
Nimic nu s-a mai supus ordinelor vântului ]i marele stejar
din fa
]a casei s-a rupt în dou¤, dup¤ cum zice legenda:
vreau s¤ spun: m¤car în dou¤: vreau s¤
spun n-ai v¤zut tu oare c¤ trunchiurile acelea dou¤ de acolo sunt
ultimele trepte ale marii sc¤ri.


4

Pulbere cosmic¤ ai pe chip ca ]i cum
METEORITUL DINTRU-NCEPUT ar fi f¤cut escal¤ în tine.
]i-n suflul t¤u se reg¤se]te astfel lini]tea marilor întinderi ]i
astfel m¤ gândesc din nou la c¤ru
]a tras¤ de boi sau la
inelul unui butoi pr¤v¤lindu-se pe-un deal în copil¤rie.
Se cultiva deja trandafirul negru: vreau s¤ spun: înainte de toate
acestea cineva le-a f¤cut semn elementelor s¤ se deghizeze.
Unul dintre ei, c¤ruia înc¤-i spuneam pe atunci focul, ]i-a adus aminte
de via
]a sa anterioar¤.
O alt¤ c¤ru
]¤ în]epenit¤ în ]inele primei
c¤i ferate i-a fost fatal¤: vreau s¤ spun: cei din care m¤
trag ]i cei spre care merg stau încrusta
]i pe marmura stelei
monumentului ridicat mor
]ilor.
Pe numele lor s-a a]ezat pulberea: vreau s¤ spun: pe
vremea aceea nu ne hr¤neam înc¤ nici cu pâine, nici cu ceap¤,
ci cu ni]te pepite ancestrale pe care le-adunau inimile.


5

Am f¤cut un tur în jurul cimitirului ca s¤ aud ce
aveau s¤-mi spun¤ numele de pe morminte.
Al¤turi de tine trecutul se declina u]or.
Nu pentru c¤ din asamblarea aleatorie a alfabetului gravat în
piatr¤ s-ar fi n¤scut vreo genealogie special¤.
Dintre numele citite nici unul nu f¤cea aluzie la destinul meu:
vreau s¤ spun: este surpinz¤tor c¤ acest cimitir nu-]i
îndepline]te misiunea de a-mi aminti c¤ soarta mea nu este în
nici un fel de invidiat fa
]¤ de a tuturor acestor ANONIMI CARE ZAC
imortaliza
]i prin scris.


6

Într-o zi pe la cincizeci de ani am c¤zut precum to
]i cei
care fac parte din GENERATIA MEA într-o parantez¤.
Cei care înainte omorau la scar¤ industrial¤ erau înc¤ acolo:
vreau s¤ spun: a fost un moment în via
]a mea când în compania
unor uciga]i mai vârstnici am continuat s¤ cred în inocen
]a genetic¤.
Apoi am început s¤ mergem pe lun¤ f¤r¤ ca acest lucru s¤ modifice
axele elementare ale sistemului: vreau s¤ spun: nimeni
nu a v¤zut c¤ acei mici pa]i nu f¤ceau elogiul
umbrei ci ie]eau ca dintr-un fum familiar.
]i-atunci a început cineva s¤ numere din nou stelele ]i ajuns la
steaua ta mai str¤lucitoare ca niciodat¤ a spus ceea ce se spune
întotdeuna într-o astfel de situa
]ie: vreau s¤ spun: dac¤
mai exist¤ înc¤ nostalgie dup¤ un masacru nu
o parantez¤ lunar¤ va fi aceea care va opri poezia în loc:
vreau s¤ spun: n-ar trebui oare acum s¤ se d¤râme un zid.


7

În apusul care-
]i înro]e]te p¤rul ]ERPII
Z¤RII-]i amestec¤ pieile: vreau s¤ spun: iat¤
cum ]erpuie]ti prin aerul incandescent ]i nimic din ceea ce
face ziua sau noaptea nu te spulber¤.
A]a te visez ]i te visez din nou pân¤
când elementelor de baz¤ li se al¤tur¤ munca
lini]tit¤ ]i secret¤ a bibliotecii mele intime.
Nu-i un lucru u]or de f¤cut.
Între blocurile solide ]i lichide nu-i nici un fel de
concuren
]¤: vreau s¤ spun: între unul ]i altul nu este
nici o alegere de f¤cut.
Dar atunci când ceea ce are corp se derulez¤ în suflet
într-o sear¤ domoal¤ de var¤ târzie ]i când o mân¤
pictez¤ în interior ceea ce i-a luat exteriorul
este ca ]i cum de la p¤mânt pân¤ la ap¤ ]i chiar mai departe
purt¤torii de cuvânt ai interiorului ar sculpta statuie dup¤
statuie în adânciturile norilor: vreau s¤ spun:
acolo între carne ]i os iubirea noastr¤ seaman¤
mai pu
]in cu ]erpii decât cu incandescen]a ritual¤
care face ]i desface orizontul.


8

Nu mi-am pus niciodat¤ ÎNTREBAREA ÎNTOARCERII: vreau
s¤ spun: plec¤rile ]i revenirile fac parte din ordinea
lucrurilor: vreau s¤ spun: nu ajunge ca o c¤l¤torie s¤ fie
definitiv¤ pentru a înceta s¤ fie c¤l¤torie.
Când înaintam spre tine nu conta decât distan
]a parcurs¤.
Si era întodeuna aceea]i ca ]i cum în timp ce
mergeam p¤mântul de sub piciorele mele ]i p¤mântul
de sub picioarele tale ar fi mers ]i el: vreau s¤ spun:
ceea ce c¤l¤torea în noi era acest petic de p¤mânt ale
c¤rui extremit¤
]i imobile eram.


9

Atunci când în cadrul unei u]i pe care mi-o doresc exterioar¤
ar ap¤rea ]i ar disp¤rea silueta ta
a] num¤ra pân¤ la OPT.
Unii se opresc la ]apte sau la trei.
Al
]ii merg pân¤ la dou¤spreceze.
Fiecare s¤-]i fie contabilul propriei mitologii.
Optul meu este de dou¤ ori patru: vreau s¤ spun: atunci
când cele patru ramuri ale coarnelor din dreapta
ale cerbului erau înfipte între tine ]i mine ]i când celelalte patru
din stânga catapultau animalul în aer suma lor
nu era un calcul premeditat.
Sunt convins c¤ nu erau opt cartu]e în pu]tile
vân¤torilor la ie]irea din ora] pentru c¤ animalului dinl¤untru
nu-i venise înc¤ rândul s¤ moar¤ în noaptea aceea:
vreau s¤ spun: printre cele opt posibilit¤
]i de a muri înfipte
între tine ]i mine în noaptea aceea nici una
nu sem¤na atât de tare cu a noastr¤.


· počmes inclus dans le programme de lecture Les Belles Françaises, initié en 2007 par Linda Maria Baros dans le cadre du Festival Primavara Poetilor / Le Printemps des Počtes (Roumanie, 2008, 2009)

· voir aussi les počmes traduits par Linda Maria Baros pour la revue Luceafarul de dimineata n° 39  40, Roumanie, 2009



traduction © Linda Maria Baros
biobibliographie © Linda Maria Baros
retour bibliothčque
retour Les Belles
               Françaises
La bibliotheque ZOOM, poemes biobibliographies traductions photos auteurs contemporains
Biblioteca ZOOM, poezii biobibliografii traduceri foto autori români si straini contemporani
Jean Portante s-a n¤scut la Luxemburg în 1950 într-o familie de origine italian¤. Ast¤zi, tr¤ie]te între Paris ]i Luxemburg. Este scriitor, traduc¤tor ]i ziarist. A publicat peste treizeci de titluri: volme de versuri, nuvele, piese de teatru ]i romane iar c¤r]ile lui au fost traduse în numeroase limbi str¤ine. Cele mai recente volume de poezie pe care le-a semnat sunt Munca pl¤mânului (2007) ]i În realitate (2008).
În 2003, a ob
]inut Premiul Mallarmé pentru volumul Strania
limb¤
]i Marele Premiu al Societ¤
]ii Scriitorilor din Fran]a pentru opera omnia.
Din 2006, Jean Portante este membru al Academiei Mallarmé.