José Luis Reina Palazón (Spania) – poezie, traducere Linda Maria Baros

José Luis Reina Palazon (n. 1941, Puebla de Cazalla, Spania) a studiat filologia la Universitatile din Sevilia si Salamanca, apoi filosofia si literele în Germania, la Frankfurt, unde a si lucrat apoi multi ani ca lector de spaniola. Actualmente, locuieste la Sevilia.
Pentru opera sa poetica - O piatra în cer (1976), Exodus (1981), Timpul nu trece (1985), Exotarium I si II (1990-1999) a obtinut Premiul Baku la Festivalul de poezia de la Struga (Macedonia) în 2003.
Traducator remarcabil, el s-a facut cunoscut mai ales prin transpunerea în spaniola a operelor lui Celan, Georg Trakl, Goethe, Lasker-Schuler, Anna Akhmatova, Marina Tsvetaieva, Boris Pasternak, între altii. A tradus, de asemenea, poeme de Rimbaud, Mallarmé, Max Jacob, Seamus Heaney, Paolo Ruffili etc. si a publicat o antologie de poezie belgiana contemporana în 2004.
Este laureatul unor premii literare importante, printre care Premiul National pentru traducerea Operelor complete ale lui Paul Celan (2000) si Premiul National pentru întreaga opera de traducator (2007).

Singuratatea zilei

                Oh, muza a minunii
                      Antonio Machado

Închis în focul
liber al numelui tau,
unde numai mângâiere-i
privirea
care-si cauta într-o alta imagine
stralucirea, cenusa-a
fruntii tale,
când fara frica-ti razbeste
pâna sub gât
întunericul pe care teama
îl tese-n somnul tau,
unde-ntemeiaza
trupul tau
o singura zi,
singuratate radioasa,
chip al timpului,
unde amintirea-ti soarbe
goala
setea profilului,

acolo-ti pulseaza sângele
captiv
ratiunea noptii-n
uitare,

viata
pe care o iei în brate,
visata,
adevarata,
înfiorat semnul
pasului tau,
smintita duiosie-a mortii tale,
urma pasiunii tale,
cuvânt
care-ti strabate pupila
apropiat de tacerea ta
în bataia inimii lui.

When I am alone I am happy

                The crimson phalloi
                of the sassafras leaves...
                     William Carlos Williams

Ceea ce vezi si simti
nu e decât
iubirea ta. Aerul rece.
Cerul ranit.
Venele
stacojii.

Nu-mpinge
poarta.

Inima
în urma ti-a ramas.

N-aude strigate
si nici nu-mbatrâneste.

Limpezimea ei
strabate
frunzele

si tristetea
îti aprinde pupila.

Asteapta-n
pasiunea ta.
Let us see, let us see !
Tu nu esti singur, Williams,
în rosul aprins de laur straluce
singuratatea lumii.

Orbita

Încastrata memoria-n
tacere -

halucinanta uitarea
mortii -

neadormita tristete -

în iubire,
bezna focului tau -

pupila-amenintata -

si-n zadar
vreo vorba

smulsa lumii

- singuratate -

întunecata
‘naintea
ochilor tai.

Scrierea

În rasuflarea dezgolita
unde timpul
trosneste în amintirea sa,
sângele-n uitare furia
si frica
si-o sporeste -

unde
pupila
e doar un avânt orb
ce invadeaza
bucuros
inima -

la marginea
visului tau -

fara însetata oglinda
a numelui tau -

în raza aprinsa a mortii.

*
*   *

Sters
cuvântul,
sub asediere
si visul
care dilueaza
si retine
promisiunea si inima,
un singur zbucium :

inocenta tristete-nchipuita,
duiosie-a mortii.