Antologia Împotriva tacerii 2012

Jan Hanlo
(Olanda)

Jossie

Trup bun Jossie. Vedere buna. Bun suflet, cred.
Nu stiu suflet bun Jossie. Nu cunosc suflet bun Jossie.
Suflet Jossie. Bun Jossie e suflet bun Jossie poate.
Nu stiu suflet bun Jossie. Nu cunosc.
Batrân Jossie. Nu stiu batrân Jossie. Nu cunosc batrân Jossie.
Nu cunosc suflet batrân Jossie.
Suflet batrân Jossie. Suflet tânar Jossie. Un suflet Jossie.
Daca sufletul devine alt Jossie? Sufletul devine Jossie?
Eu suflet eu. Eu suflet suflet tânar Jossie.
Eu suflet eu? Eu suflet suflet tânar. Eu suflet suflet batrân.
Eu suflet nu stiu suflet batrân eu.

Eu suflet suflet batrân nu stiu suflet batrân Jossie.
Nu stiu eu suflet Jossie.
Eu suflet suflet tânar. Eu suflet nu suflet nebun.
Eu suflet suflet uneori suflet nebun. Suflet gluma.
Nu stiu suflet gluma. Nu stiu suflet uneori.
Nu stiu suflet uneori suflet gluma.
Nu stiu. Suflet uneori suflet gluma.
Suflet hârtie.

Jean-Yves Masson
(Franta)

Poemele noptii si ale dorintei

LIX

La sfârsit, vei ajunge dinaintea unui pumn de tarâna,
vei îngenunchia, vei varsa putin vin
si câteva boabe de grâu sau de orz pentru cei morti
si vei spune: uite, numai multumind pentru
aceasta clipa, pentru aceasta ora, pentru orele care vin,
care vor trece fara tine si se-aduna deja
în mâna nevazuta a unui copil, a unui rege.
Si vei murmura ca mortii: totul
este doar o imagine, o poveste
spusa la urechea timpului care vine,
care va sti sa inventeze ceea ce vom fi.

Arcadie Suceveanu
(Republica Moldova)

Mâna care scrie

Vina va cadea pe mâna care scrie:
cârtita oarba, câine negru al inimii,
ea întotdeauna a împins cuvintele
pâna la ultima lor consecinta
ei niciodata nu i-a pasat de inocenta
paginii albe

Presimt ca nu peste mult
i se va întampla o nenorocire

Când o apuca pofta de scris
devine periculoasa si agresiva
paraseste perimetrul hârtiei
si o ia razna pe strazi, printre automobile,
intra în Academie lasând pe pereti
ieroglife impenetrabile,
din nimic aprinde în piete
ruguri

Zilnic, pe strada george meniuc,
prin dreptul editurii arc, pierde câte ceva,
pierde lutul si mineralele
trage din urma modelul, conceptul, întreaga
istorie a literaturii universale
Câine flamând, ma târaste prin realitatea
dura a lumii
sentimetele mele abia o mai pot tine în lesa

Nici un sapun n-ar mai putea sa o spele
de microbii literaturii. Nimeni si nimic
nu ar mai putea sa o scoata din imaginara-i stare
de aripa

Jean Orizet
(Franta)

Sa însamântam planeta

*
Cu o samânta uitata, ea însamânteaza planeta. Degetele ei zburatoare se înteleg cu germinatiile. Ar vrea sa creasca flori cu mai multe reflexe, sa dea culoare vântului. Pamântul este, în ochii ei, un asternut de lucruri sigure în care albina e pasarea care guverneaza polenul. Tot ceea ce se catara si fuge o linisteste si o nelinisteste. « Lumea asta micuta de-aici face sa vibreze ceea ce e viu », zice, atingând în trecere o omida pe care ar prefera-o fluture. Viseaza o gradina perfecta, în care fiecare frunza, fiecare foaie, fiecare fir de iarba sa aiba locul lor înscris în cartea ploii.

* * *

Eu sunt visul unei umbre spune omul uitat de zei. Eu sunt memoria noptii spune omul pe care-l soarbe timpul. Eu sunt calaul mortii spune omul care atâta lupta. Eu sunt paznicul meu spune omul din adâncul temnitei lui. Eu sunt judecatorul dorintei mele spune omul însetat de îndoiala. Eu sunt avocatul fricii mele spune omul la judecata de apoi.

Jose-Luis Reina Palazon
(Spania)

Mâinile singure

Tu sacrifies le temps.
P. Éluard

Mâini singure
care-nstraineaza duiosia,
vocea ta nu se face acum
coroana a vântului,
flacara care mângâie
înfiorata
sângele tau fara pareri de rau
se stinge-n singuratate;
în adâncul camerei
marea urmareste
o licarire
de-ncredere nevinovata
ca un joc al ploii
între ore;
arde o umbra
marea,
traieste
moartea
pura-ti înflacareaza
ochii
desfatarea unui trup:
sarea obrazului tau
se trezeste
într-un cântec
de daruire-n uitare,
viata
apropiata
se odihneste
împreuna cu tine.
Îl saruti
în altarul amintirii
- oglinda lipsita de numele tau -
pe cel care erai.

Jan H. Mysjkin
(Belgia/Franta)

De zece zile

A fost exodul într-un tinut salbatic si captivant.

A fost grindina.

A fost trenul - zece mile si drumuri bune.

* * *

A fost asa încât m-am întâlnit cu un sarpe caruia nu i-am vazut coada.

* * *

A fost peisajul pe care, în câteva minute, îl voi fi parasit pentru totdeauna: paunii zburând cu miscari lente de aripi pe deasupra unui iaz; norul care este un zbor de gâste salbatice; siluetele rosii si aurii în lumina arzatoare; marea fortareata taiata direct în stânca, precum un templu.

* * *

A fost o mireasma de mosc, de sudoare si de ulei care ma tragea
dintr-o somnolenta mereu întrerupta.

Barbara Pogacnik
(Slovenia)

Bostanii zac în câmp

Funinginea diminetii se amesteca-ncet cu noaptea.
Tot trecând pe lânga câmpuri arse de soare,
un tren simte ca-l ustura pielea.
Bostanii zac cu inima-mpacata sub un soare tot mai rosiatic.
Iar noi stam de vorba precum îngerii care trec
pe sub arcade în masini albastre cu toit-ouvrant.
Un vânticel de vara sufla-n frisca norilor
care se prelinge prin mâna-ti nevazuta.
În patul tare al gâlcevii
stelele trec cu pasi mari peste noi.
Noaptea-si scutura coama neagra pe sub arcade si pleaca la drum.
În alergare, manânc merele pietroase ale fatadelor din Ljubljana,
în lumea larga, împrastie vântul lacrimile îngerului
si-apoi oamenii vând merele prin piete.
Freamatul marii încolacit în jurul pieptului tau
dezgolit care nu se daruieste decât pe jumatate
îmbratisarii - ca o scrisoare.
Bostanii zac în câmp
vara si-a lasat fructele mostenire pe fete de masa tacute
si a ascuns sâmburii în carapacea carnoasa a timpului.
Soarele n-a însfacat padurea decât pentru-o clipita,
dar în arderea sa n-o iarta
iar trenul se-apleaca o clipa dincolo de sine.