Poeta Niculina Oprea s-a nascut īn 1957 la Craiova. Este
licentiata īn drept.
A debut literar īn revista Ramuri din Craiova
(1982), avānd ca pseudonim literar o anagrama a propriului nume: Ioanina
Prelcu.
Este autoarea volumelor de versuri : Īn apele
Akheronului (1994), Trecerea (1996), Sub tirania
tacerii (2000), Litanii la marginea memoriei (2002), ... la
vara, tot tu vei fi aceea (Asociatia Scriitorilor Bucuresti, colectia
Poezie, 2004), Aproape negru (Editura Muzeul Literaturii Romāne, 2004,
Premiul III la concursul de poezie AD-VISUM, 2005, Viseul de Sus), Les
Guérisons imaginaires (versiunea īn limba franceza de Letitia Ilea,
Editura Brumar, 2007), Vietile noastre si vietile altora (prefata de
Nicole Pottier, Editura Brumar, 2008).
Este prezenta īn volumele
Pagini literare. ro / literary pages.ro/ pages littéraires.ro (Forumul
European al Revistelor Literare, 2007), Terre de počtes / terre de paix
(Ifrikiya, 2007, Camerun), precum si īn antologia publicata de revista
Gradina (100 de poeti romāni tradusi īn limba sārba de Miljurko
Vukadinovic, Belgrad, Serbia, 2006).
A publicat poezii si cronici literare
īn majoritatea revistelor literare din tara.
Membra a Uniunii Scriitorilor
din Romānia.
Niculina
Oprea
La apropierea definitiva
La propierea
definitiva
o curiozitate de iedera īmi acopera ochii.
Īn jurul meu - o
jubilare nefireasca,
( poate cineva se ridica la cer
si eu nu
stiu,
poate cineva coboara si eu nu vad ).
O muzica stranie
īn
spatele tabloului antic.
O frumusete de necuprins pe trupul
ce nu se
marturiseste
umilintei. -
Neīmplinirile fac tumbe aproape de
glesne.
Īmi īntorc fata spre rugaciune
chiar daca pe zidul bisericii
colcaie serpii
doar eu stiu ca numai sunt eu,
ci sīmburele care a
īnchis īn el
parte alba a lumii.
Vietile altora si vietile
noastre
Nu patima,
nu erezia,
nici verigheta intrata īn
carne,
adīnc,
nici aglomerarea dintre crestet si tīmple
nu poate
īndeparta bucuria clipei
de a īmparti la nastere sīngele cu fiicele
mele.
S-a prabusit biserica din mine.
Doar o divinitate ma poate
ridica
din umbra trupului sub privirile
iscusitilor jongleri care
trec
dintr-o parte īn alta minciuna cu chip
de printesa,
iubirea cu
gust de cenusa,
cuvintele mai reci decīt coada sopīrlei.
Vreau
sa-mi sterg memoria, doamne,
dar cineva īmi tot fura buretele
fin.
Respir aceasta religie pīna la capat.
Propria mea viata
atīrna
de luciditatea umilintelor.
O resemnare totala.
Un somn
lepros si memoria ca lupoaica
ce asteapta sa fete
Pentru alte amiezi
va flutura
seninatatea.
Din unghiuri nebanuite,
nebanuite izvoare
vor stinge setea pulberii
care voi fi.
Cīnd el va veni,
va gasi
umbra miresei care am fost,
va gasi capcana īn care am
amestecat
vietile altora cu vietile noastre.
Zi fara
iluzii
Dai desteptarea
prin trompeta de smoala.
Cei care se
vor trezi
vor avea o zi fara iluzii,
Cei care nu,
vor fi fericitii
din vis.
Cu bastonul de maresal pe dupa umeri
īti declini toate
neīmplinirile
īn fata maretiei unei umbre;
doar ea accepta pulsul
dragostei tale -
Deasupra capului
se rotesc vulturii īn
cercuri.
Tu crezi ca sunt īngerii pazitori
si asemeni aceasta
realitate femeii dorite
dar te afli cu turma la pudrat cearcane.
Hai,
trīmbiteaza din trompeta de smoala!
O pofta salbatica
de rīs ma
cuprinde.
Īn umbrele care concerteaza cotinuu
Arsita
gurii tale
pīrjoleste noiembrie
din glesnele mele.
Lacomia
buzelor
īmi cunoaste alchimia.
Īn banuite golfuri,
nebanuite liane
respira.
Prin reflexele lor ploioase
asteapta la pīnda
pentru
sugrumarea dorintelor.
Dansul masoara un timp īn adormire.
Lumina
se rostogoleste de-a valma.
Inscriptiile fapturilor ramīn
descumpanite.
Īn umbrele care concerteaza cotinuu
tu tot mai
crezi
ca realitatea
este o bizarerie peste care poti
calca.
Salbaticiile s-au cuibarit īn ochiul ei:
aici nu exista
religii.
Nici tranfigurari nu exista.
Doar alungirea
timpului
provoaca sunete īn predica tacerii.
Desprinderea de
rana
Pe masura ce zilele trec
tot mai rar
marmota iese din
apa.
Parasind cuibul
celor īnfrīnti īn plina glorie
tot mai
rar
īsi linge labutele
de sarea pamīntului.
Dincolo de curajul
matern
se afla aceasta desprinderea de rana
cu o seninatate atroce
cīnd
leilor le gīlgīie foamea
īn gītul subtire
Prin inima calda
sīngele
circula dupa alta logica.
Logica mortii adulmeca
vointa destinului
plina de greata.
Fara motiv
Īntr-o tara salivīnd dupa
democratie,
traducatorul strain
cauta adresa presupusa
a poetului
autohton.
Nici anul acesta
el nu va trece
de gardul
falimentului.
Vecinului de palier
īnca īi scapara stelute
sub haina
Armani.
Dincolo de vizorul usii
peretii se strīng ca focile
īn fata
primejdiei.
Poetul īndeparteaza cortina.
Chipul lui
de
alergator de cursa lunga
se īnsenineaza
fara motiv.
Privind
sinuciderea crinului regal
Tematorul Ioan,
numara vertebrele
Londrei.
Īsi poarta curajul
ca planta agatatoare
printre rīturile
mistretilor.
Īi aratam frumuseti fosforescente,
el ma
numea
nevrednica timpului
cīnd totul e de vīnzare.
Mi-au ramas doar
mīinile.
O data pe an
scutur praful aducerilor aminte,
obsesivele
buchete de mireasa,
verighetele inscriptionate
Petru,
Pavel
si
Ioan
privind sinuciderea crinului regal.
Nicicīnd nu va fi
marturista
o moarte mai tandra.
Soarele īn
scorpion
Mīinile īmi miroseau a mere ionatane.
Sīngele
meu
dadea tīrcoale cercurilor magice.
Neasemanarea barbatului
din
fata mea,
atingerea privirii
cum ating asternutul alb
pentru
dragoste...
Dincolo de vointa s-a īntāmplat,
meritat pīna la
urma...
Blīnda lumina
a trezit atomii din metastaze.
I-a
īmpins
īn ringul de dans -
aici viata si moartea
īsi probeaza
vestimentatia
din ora īn ora,
fiecare pentru alt
festin.
Dincoace de usa regala
petrec negutatorii
aparuti ca
ciupercile
dupa ploaie.
Sclipirile pietrelor
de la gīt si
urechi
eclipseaza soarele īn scorpion.
Bucati de muzici
taie
respiratia calda
a celui cazut
la picioarele haitei.
Pīna la
trecerea ultimului convoi
Suntem aproape.
Ne pastram
verigheta
cāt mai departe de deget.
Dezechilibrīnd balanta zilei
ne
īncapatīnam
sa rabdam aduceri aminte.
Desi banutii de argint
joaca
la capatul drumului
din flacara lor
nu s-a desprins
luminita
de la capatul tunelului.
Soarele si-a ascuns razele
pīna
la trecerea
ultimului convoi.
Stirile zilei
si-au pierdut
īnsemnatatea
de aur.
Din tratatul
despre candoare si unica viata
comuna,
pe strazile
Londrei fac tigancile
cornete pentru
seminte.
Dupa atītea caderi
Curīnd
umbra nu va
īnsoti trupul.
Va locui īn sīngele tau.
Va īmparti
spatiul cu
moartea
despre care
tocmai crezusei ca a murit.
Prin carnea
mea
trece uneori
fara sa-mi frīnga inima.
Dupa ce-mi priveste
chipul,
ramīne o tresarire
ca atunci
cīnd ai numara cercurile
din
adīncul fīntīnii.
Curīnd
si eu voi ramīne fara
umbra.
Stralucirea
va deveni o pulbere
despre care
nimeni nu-si
va mai aminti.
Biblioteca de poezie
poezia
autoarei īn
Biblioteca ZOOM
POETARIUM - biblioteca de poezie
biobibliografii, poeme,
foto - poeti romāni invitati la
Festivalul Primavara
Poetilor / Le Printemps des Poetes
© biobibliografie autor
Linda Maria Baros
2007 - 2010 © conceptie grafica Linda Maria
Baros
