Poet¤
Magda
Cārneci
Un
fel de poetic¤
]i dintre coapsele īnsīngerate
s¤ ias¤ brusc
o femeie īnalt¤, frumoas¤,
gata s¤-]i desfac¤ picioarele
ca s¤ ias¤ o alt¤
femeie, ]i mai des¤vīr]it¤
Oh, nu e cu putin]¤: cuvīntul va trebui s¤
a]
tepte,
s¤ treac¤ prin nenum¤rate strīmtori ]i abrupte
deschideri
pīn¤ ce se va
cur¤]a; va cre]te
īncet, ascuns, dureros,
ca un c¤rbune orb ]i
īncins, undeva īn infernul
p¤mīntului,
visīnd c¤tre imposibile
astre,
preschimbīndu-se penibil
īn diamant
Ori, mai norocos,
īnchis
īntr-o carcas¤ de gr¤sime, oase ]i carne,
ca īntr-un fierbinte co]ciug,
s¤
explodeze, numai cīnd deja e foarte tīrziu,
ca un fluture viu
colorat,
atras de o altfel de iluminare
Altfel nu e cu
putin]¤, suflete,
s¤ trebuiasc¤ s¤ te na]ti, s¤ cre]ti ]i s¤
mori
de milioane de ori
ca s¤ ajungi
s¤
vezi
cīndva
Realitatea.
De-ar
veni
De-ar veni, de-ar veni un pe]te ro]u ]i
mic
ochii de aur s¤-]i scoat¤ din oceanul apatic
s¤ m¤ īntrebe
spune-mi trei dorin]e, trei vise ]i eu s¤
nu pot spune nici unul
De-ar veni, de-ar veni o maree īnalt¤, cald¤ ]i
ro]ie
s¤ ne ia de pe ]¤rm, s¤ ne spele, s¤ ne
īnf¤]ure
]i ca semin]e f¤r¤ memorie s¤ ne īngroape īn caldul sīn, īn vastul
pīntec
De-ar veni o fa]¤ enorm¤, o fa]¤
str¤lucitoare
s¤ ne priveasc¤ īn ochi, īn oglinda ei
orbitoare s¤ ne absorbim,
gurile de gura ei vast¤ s¤ ni le
lipim, īn ochiul ei imens ]i albastru
s¤ ne retragem, s¤ ne
odihnim
De-ar veni, de-ar veni orice, oricine, ceva, cineva,
o
raz¤ de lumin¤ neagr¤, apocaliptic¤, o toxin¤ efervescent¤, narcotic¤,
un nou
frison, o nou¤ nelini]te, un salt instantaneu īntr-o altfel de
lume,
de-ar veni un alt om, un alt creier
de-ar veni
un gīnd
care s¤ ne gīndeasc¤ pe to]i s¤ ne scape de
noi s¤ ne aboleasc¤
Oare cīnd vom īnceta, univers, suflete,
s¤ suferim durerile facerii
]i s¤ dormim...s¤ murim...s¤ dormim
s¤ urc¤m
īn Imaginar
Via]¤ mic¤
Aceast¤ lume mic¤ cīntat¤ de
un ac subire de
diamant
pe discul negru de ebonit¤ al acestui univers
comic
via]¤, via]¤, via]¤
s¤mīn]¤ de mac c¤zut¤ din
vagoane de tren
īntre traverse negre, b¤trīne
strop de saliv¤
s¤rat¤ s¤rind īn nisip
dintr-o gur¤ proferīnd īn
ne]tire
silaba sacr¤ om, om
hohot de rīs gīlgīind
īntr-un gītlej nev¤zut
halucinīnd izvoare de munte ]i pete de sīnge
nori de ploaie ]i metropole īn declin
plut¤ ]i pe]te ]i
patim¤
]i maree ]i mamifere ]i moarte
]i carte ]i curcubeu
]i co]mar
stropi de saliv¤ s¤rat¤, hohote īn neant, silabe mici,
sacre
īnc¤pīnd toate īntr-o gur¤ ro]ie, mic¤, de feti]¤ culcat¤:
ea nu
viseaz¤ nimic
dar īn somnul ei adīnc īncap toate lumile
noastre.
Crea]ie
Cine. Cine ?
S¤ fie. S¤
fie.
De-ar veni, de-ar veni, de-ar veni
din adīncuri oceanice ]i
astrale
din sine din trup īntuneric
un punct luminos
crescīnd, crescīnd
explodīnd
]i īntunericul
īnvīrto]īndu-se īn celule
focuri cosmice ]i vid iubitor
departe, o
pat¤ alb¤, un ou, o comet¤
]i ]oapta ta
vino, vino, apari, desf¤]oar¤-te
]esutul pulseaz¤ dureros e o nov¤ pe
cerul
umorilor
se
depun straturi-straturi ceruri ]i ape, ]¤rīn¤
apoi o
str¤fulgerare taie noaptea adīnc;
]i inima īncepe s¤ bat¤ īn
cavern¤, pe cīmpuri
se face de ziu¤, mije]te īncet un surīs
]i
degetele sub]iri sunt ]terse de sīnge pe zare
pe]tii alunec¤ iute
prin fluvii verzi ]i albastre
ochiul se deschide, clipe]te
e lumin¤, e bine
hipofiza mi]c¤ umorile ]i vīntul de sear¤
glanda pineal¤
īmbr¤]i]eaz¤ priveli]tea
drumuri de ]ar¤ duc īn metropola
forfotitoare
mīna ta ]ine strīns o pung¤ de plastic
unde suntem īntreab¤
organele
īn ma]in¤, īn uzin¤, la lucru
pe vīrfuri r¤spund mii de
voci īn trupul ce cīnt¤
turnul Babel unduie]te ame]itor
o
dulcea]¤ se r¤spīnde]te īn aer
]i planeta se rotunje]te
frenetic
ceruri ]i ape pielea catifelat¤
īn aurora care
īmbr¤]i]eaz¤ crepusculul
din adīncuri de sus, din
sine din trup
s¤ fie. De-ar veni. Vine. Este.
Va fi
iarna,
la vremea Cr¤ciunului:
Va veni īmbr¤cat¤ īn
rochie.
Via]¤
Din rou¤ rece, īn putrezirea
c¤ldu]¤ a mīlului
]i gunoaielor, sau lemn uscat īntre fire negre de
p¤r,
din sudoare de fat¤ ]i f¤rīme de carne,
acolo, īn
pīlpīirea umed¤, fosforescent¤, īn
caverna
l¤untric¤, se creeaz¤ lent, autotelic
frunzele verzi
]i sidefatele larve ale albinelor ]i
furnicilor,
c¤pu]ele v¤rgate, l¤stunii ]i norii,
]i īn
roiuri frem¤t¤toare, poleitele insecte albastre ]i stele
Am v¤zut, am
v¤zut adīnc īn mine,
acolo unde īncep s¤ īncol]easc¤ erele ]i
topora]ii,
unde se aud cascade ]i imnuri,
am v¤zut ra]e ]i gī]te s¤lbatice
tī]nind din scoicile m¤rilor,
curcubeici pe]ti s¤getīnd din fructele
]epoase ale
pinilor,
porumbei cenu]ii fīlfīind din r¤]ina
g¤lbuie de
brad,
am v¤zut miei sco]īnd delicate copite din pepeni,
din boabe de grīu ]i cīrpe
murdare ]oareci
n¤scīndu-se,
purici verzi
ap¤rīnd din butonii de bambus la vreme cald¤ ]i umed¤,
īntr-un cotlon
scarabeul sacru īnchegīndu-]i trupul din excremente,
musculi]ele ro]ii generīndu-se
vertiginos din
unirea
micilor fire de praf cu atomii aspri ai
focului
acolo, īn pīlpīirea fosforescent¤,
īn caverna l¤untric¤,
trecīnd ascuns prin
p¤mīnturi, focuri
]i ape, īn coptura neagr¤, apoi
ro]ietic¤, apoi
alburie,
spre lumin¤, o galaxie ca o larv¤ aurie de
fluture
sco]īnd capul vesel ]i īnflorind
acolo, unde izbucne]te atīta
beatitudine
īndr¤gostit¤ de sine īns¤]i, īmbr¤]i]īndu-se
viu,
viu, viu e tot ce v¤d,
vie e casa, vii sīnt trotuarele,
viu este
scaunul nostru de buc¤t¤rie,
vii sīnt norii, viu
soarele,
viu este chibritul care se consum¤
arzīnd,
viu este pixul care se consum¤
scriind,
vie este ma]ina de scris, viu e
computerul, vii sīnt literele, hīrtia,
viu e
universul īntreg, īndr¤gostit de sine īnsu]i, īmbr¤]i]īndu-se,
vie sīnt
eu, īndr¤gostit¤ de univers,
īmbr¤]i]īndu-m¤
vie e lumea pe care o
descriu
vii sīnt toate cuvintele mele.
Un
creier apocaliptic
Pīn¤ cīnd
nu voi vedea, cu ce ochi, cu ce
vedere ?
īnchegarea din gelatine ]i s¤ruri a puiului de vrabie īn oul
pestri]
cum se dezintegreaz¤ frenetic celulele eliberate
īn
cadavrul tīn¤rului sinuciga] sub stratul de viorele
ori cre]terea ]i
descre]terea manometric¤ a sfin]eniei īn fecioar¤
acuplarea polilor
cere]ti ]i tere]tri din mireas¤ ]i mire
iubirea lor metamorfozīndu-se teribil
īn f¤t
Pīn¤ cīnd
nu voi auzi, cu ce auz ? cu ce ascultare ?
vaierul ]i imnele celulelor trupului meu murind ]i īnviind
construindu-m¤
avid bucuroase de proliferare refuzīnd procrea]ia
speriate
īns¤ de resurec]ie
īn armonia dodecafonic¤ a civiliza]iei mele īn
declin
īncepīnd īn sfīr]it s¤ perceap¤ īncet ]iuitul alarmei
finale
muzica unei īnalte explozii apropiindu-se
acordul grav al
octavei aurii cu care se va īncheia universul
Dar mai sīnt obiecte care
nu se las¤ v¤zute, culori pe care īnc¤ nu le percepem,
nu le putem suporta,
f¤pturi care ni se sustrag, st¤ri pe care nu le putem īndura;
sīnt sunete pe
care īnc¤ nu vrem s¤ le auzim, sīnt mirosuri care īnc¤ nu ne īmbat¤,
sīnt
forme, locuri, lumi īn care nu am tr¤it, regnuri īn care n-am navigat,
st¤ri
plasmatice ori planetare īn care nu ne-am dizolvat.
Mai e atīta materie
singur¤, univers singuratic īnstr¤inat de sine īnsu]i,
Neiubit,
ignorīndu-se.
Pīn¤ atunci
cum s¤-mi accept auzul ]i
ochii
cum s¤-mi suport creierul īngust prins īn
īnchisoarea de os
]i s¤ admit lumea aceasta p¤gīn¤
?
Ce fel de ochi, ce alte sim]uri ar putea s¤ suporte
descompunerea
pruncului īn omul matur
degradarea c¤ii lactee īntr-o
oarecare metropol¤
transformarea intestinului gros al zei]ei īn acest univers
?
Ce gīnd apocaliptic ar trebui s¤ hr¤nesc
ca s¤ iubeasc¤
quintesen]a excremental¤ a lumii noastre feerice
ce
imagina]ie uria]¤ s¤ dezvolt ca s¤ accepte
aceast¤ splendid¤
porc¤rie dumnezeiasc¤ ?
īn care nu pot iubi decīt violīnd
nu pot
cunoa]te decīt devorīnd
nu pot īn]elege decīt posedīnd, fiind una ?
Lume,
univers,
floare alb¤ de prun, carne
moale de miel,
ca s¤ te cunosc,
te m ¤ n ī n c !
Acum la el este
sear¤
Dorm. Mai dorm. Inc¤ dorm.
Incon]tientul meu tīn¤r viseaz¤
īn mine
s¤lb¤ticiuni fosforescente traversīnd fluvii negre
adīnci,
v¤d enormi zei colora]i plutind peste p¤duri f¤r¤ margini,
cobor īn labirinturi concentrice unde g¤sesc o carte aurie ]i sacr¤,
vīnez
unicornul, īn īntuneric trec peste pun]i sub]iri, suspendate,
īnconjurat¤ de turme
]i demoni str¤bat grote umede, case pustii,
dimineata plec la serviciu,
traversez calea Victoriei,
īmpreun¤ cu tine m¤ aventurez īn biblioteca
Academiei,
īn sec]ia de stampe rare ]i manuscrise ne iubim pe ascuns
īntre
imaginea unui arheopterix ]i o gravur¤ indian¤ cu zei,
suntem īn p¤dure, īn
labirint, travers¤m str¤zi negre adīnci,
vīn¤m banul, trecem peste
cadavre, īmpreun¤ cu ]efi buni ]i r¤i
str¤batem cariere ]i planuri, birouri
]i continente,
unii mor, unii prolifereaz¤, al]ii le iau repede
locul,
coboar¤ īn labirint, traverseaz¤ calea Victoriei,
vīneaz¤
animale s¤lbatice ]i blonde, elegante zei]e,
descifreaz¤ c¤r]i cu margini aurii,
exploreaz¤ grotele lumii;
dorm ]i viseaz¤, īnc¤ viseaz¤
sub un cer
plin de comete multicolore ]i astre, sub o bolt¤ īnfl¤c¤rat¤,
dintr-un
incon]tient mult mai cuprinz¤tor,
mai b¤trīn,
mai plin de
imagina]ie,
visat de un incon]tient ]i mai vast,
f¤r¤
vīrst¤,
īnc¤ ]i mai surprinz¤tor,
visat de un incon]tient f¤r¤
margini
f¤r¤ centru
f¤r¤ imagina]ie.
Intr-o zi se va produce un
salt
De ce
trebuia s¤ trec de zeci de ori ca
oarb¤ pe strad¤
pe līng¤ b¤rbatul acela necunoscut ca
īntr-un
tīrziu
s¤-mi dau seama c¤ formam
demult o sfer¤
perfect¤
?
S¤ v¤d ani ]i ani lungi aurora, amiaza,
crepusculul,
norii trandafirii ]i cei vine]i, ca
s¤ observ
c¤ ei īmi ]optesc necontenit ceva capital,
dar
ce oare ?
S¤ miros de atītea ori un trandafir
ro]u īntunecat, prim¤vara,
ca s¤ pot o unic¤ dat¤
s¤ cad īn imensitatea lui aromat¤ ?
S¤ v¤d o
dat¤ o feti]¤ brun¤ īn parc
asemenea mie
cīndva mīncīnd lini]tit¤ o
īnghe]at¤
ca s¤ īn]eleg brusc
c¤ magnificata copil¤rie
e doar un chin lung, o prelung¤
vicisitudine
prin care īnv¤]¤m s¤ tranform¤m eternitatea īn
timp ?
De ce,
de ce s¤ suport¤m atīta multiplicare
devorīnd miriade
de sterile secunde,
atīta oarb¤ materie repetat¤ īntr-o monoton¤
comčdie
ca s¤ īntrez¤rim confuz str¤lucirea
unei unice Clipe ?
Inchi]i cu for]a īntr-o chermez¤ continu¤
obliga]i s¤ petrecem, īmbuiba]i cu carne, īneca]i
cu vin,
īmb¤ta]i cu spectacole, ame]i]i cu civiliza]ii,
obliga]i s¤ privim īn fa]¤ f¤r¤ sc¤pare
crima gratuit¤,
frumusetea perfect¤
a acestei īnscen¤ri obscene-divine īn care
plutim:
īnchega]i, apoi dizolva]i, bacterii str¤vezii īntr-o enorm¤ pic¤tur¤ de
ap¤,
particule care se distrug ]i exist¤ ]i lumineaz¤
o clip¤
īn¤untrul marelui gīnd incon]tient ]i
obscur
care doarme
visīndu-ne ca s¤ se trezeasc¤
]i pīn¤ atunci
ne chinuie
cu tr¤itul ]i īnmul]itul, cu v¤zutul ]i cu sim]itul
]i ne anihileaz¤ īn ultima clip¤,
īnaintea trezirii
ca el s¤ poat¤ īn sfīr]it s¤ se nasc¤
a]a cum frigul
purific¤ fluviile la vreme de iarn¤,
īnaintea resuscit¤rii,
cīnd sp¤rgīnd
perla dai de nisip.
Gloss¤
Orice carne,
chiar ]i cea vast¤, īn]elenit¤ a lumii,
iradiaz¤ din sine īns¤]i
afar¤:
Nimic nu e definitiv m¤rginit : Aureolele noastre se īntrep¤trund
]i vibreaz¤ azuriu ]i neauzit:
Nimic nu se īncheie f¤r¤ urmare :
undele reci ale rīului se amestec¤
primitor cu undele mele ]i se
revars¤ īn mare :
Nimeni nu moare total, nimeni nu e des¤vīr]it :
totul īncepe ]i sfīr]e]te ]i īncepe continuu.
Facerea ]i apocalipsa se
īntīmpl¤ īn clip¤ :
clipele sīnt toate mici judec¤]i de apoi :
Īn mine
īns¤mi am ]i na]tere, am ]i eternitate ]i
moarte :
facerea ]i apocalipsa se īntīmpl¤
continuu īn
mine:
paradisul ]i iadul īmi picteaz¤ catedrala
interioar¤.
F¤tul care am fost
īmbr¤]i]eaz¤ cadavrul care voi
fi :
lumina care voi deveni:
bucuria īnceputului s¤rut¤ bucuria
sfīr]itului.
De pe acum salut praful cosmic ce m¤ va
con]ine:
]i acum mai consum din surīsul
universal.
Cīnd nu mistui cu patim¤ lucrurile din jur
atunci
ele m¤ mistuiesc darnic pe mine :
Uneori m¤ dizolv īn vibra]ia lor luminoas¤,
alteori ele se preschimb¤ īn īntregime īn mine :
Uneori m¤
transmut īn b¤rbat ]i tu te transmu]i īn femeie:
sīntem vii ]i nu sīntem
īnc¤ deplin vii :
sīntem deja b¤trīni ]i nu sīntem īnc¤ copii : Uneori uit
c¤ sīnt om ]i sīnt brusc lumea toat¤ .
De]i
niciodat¤ pe cīt īnsetez nu voi fi
nu voi fi nu voi
fi.
Psyche
Pīn¤ la urm¤ totul
va sfīr]i īn feminitate,
cum uscatul se dizolv¤ īncet īn apa cald¤,
primordial¤,
cum
imaginea terestr¤ se va ]terge de pe retina
cosmic¤,
]i cosmosul se va resorbi, ca o
hemoragie de
lumin¤,
īnapoi īn placenta
divin¤, din care odat¤ am
pornit.
Psyche se va trezi din nou, īnceti]or, dup¤
ere,
milenii,
dup¤ civiliza]ii ]i cīteva apocalipse,
īn toate f¤pturile
calde, īn toate formele reci,
ca materia la īnvierea de apoi,
materia transparent¤ ]i nesfīr]it bucuroas¤,
īn
care a fost imprimat visul lumii acesteia.
In acea tīrzie trezire totul
va fi numai privire,
suflu curat ]i t¤cere.
Vom tr¤i
simplu, asemenea fl¤c¤rii,
]i vom muri ]i nu vom muri, asemenea
fl¤c¤rii.
Soarele va coborī īn pīntec ]i-l va tranfigura.
O
alt¤ c¤ldur¤ ne va īntre]ine ardoarea.
Īntunericul din noi va urca tot, f¤r¤ rest,
īn splendoare, īn str¤lucire.
O femeie enorm¤ ]i
tare b¤trīn¤,
o femeie vast¤ cuprinzīnd universuri, galaxii ]i sisteme
solare,
va veni la noi, va reveni, ne va sorbi īnapoi,
ne va mai na]te odat¤.
Biblioteca de poezie
Poezia
autoarei tradusa īn limba franceza
īn Biblioteca ZOOM
POETARIUM - biblioteca de poezie
biobibliografii, poeme,
foto - poeti romāni invitati la
Festivalul Primavara
Poetilor / Le Printemps des Poetes
biobibliografie poet ©
Linda Maria Baros
2007 - 2010 © conceptie grafica Linda Maria
Baros
