Primavara Poetilor
LE Printemps des Poetes
Festivalul
retur prezentare
festival
edi\ia
a 5-a
23 - 29 martie 2009
ABSENS
(Alfabet poetic)
Edittura Vinea, Bucuresti,
2009
A
Vorbea. Vorbeam. Cuvintele-i erau tot
mai
rare.
Vorbeste. Se înnopteaza de la un cuvânt
la altul, de la o silaba la
alta.
Si priveste obiectele, culorile disparând
încet, retragându-se în
propriile umbre,
le vede dizolvându-se, privirile-i
sunt tot mai
patrunzatoare.
Doar albul rezista întunericului.
Care se aduna.
Pâna
când -
B
Aprinde lumina; se aprind si culorile. Care
erau
acolo, închise în ele însele.
Formând un singur chip fara
trasaturi.
Mastile nu se deschid.
Fara chip.
Dintr-o gura de paianjen
s-au tesut
fire de sens. Un fir a scapat.
Sensul si noi ceilalti.
Albul
paginii ne orbeste. Scriu. Albul
e nesigur.
Deodata
noaptea înalta
a
unui cuvânt.
C
Si casa asta nelocuita
decât de peretii
albi
- timpul traverseaza peretii -
camera - cioburi de umbre prin
colturi
umbre si respiratii
noaptea trece pe lânga camera
afara - cad
pasi într-o cadenta necunoscuta
Casa asta, camera asta - ar trebui sa
intram:
aici cuvintele au culoarea umbrei
peretilor
albi
D
Si iarasi intra în camera asta si se îndreapta spre
fereastra
- ce vede oare -
Nu vede, priveste.
Pare ca priveste doar
fereastra,
zâmbindu-si sie însusi. Înainteaza
absorbit de propria
privire
- din ce în ce mai departe înauntrul privirii -
prada unor gânduri
instabile,
fara nici un reper, anulându-se în fiecare clipa.
Trasaturile
i-au înghetat.
A ramas în picioare între noapte si
cuvinte.
Despartindu-le.
Noaptea va trece peste pagina alba.
Priveste,
fara sa vada.
E
Tacând,
tacere - panica,
agatându-se de
cuvintele pronuntate deja.
Nici o urma de sunet; un chip împietrit;
în
aer, nici un ecou de vocala, nici o silaba.
Cuvintele - le-a pronuntat
cu adevarat?
În jurul gurii se ghiceste o linie alba,
fina, care se
accentueaza din ce în ce
mai mult, parând ca se închide ca
un cerc -
apasator.
Si totusi spunea ceva.
Privirile i se înconjoara de unde.
Unde
de priviri ce îngheata
pe trasaturile chipului - masca
heteroclita
fluida si în acelasi timp înmarmurita, cuprinzându-i
toate
privirile posibile.
Masca deschisa.
F
În noaptea care
creste în noi, spunea,
suntem ca înecati.
Deodata am simtit o voce aspra
pe
piele.
Îl întreb ce-a vrut sa spuna. Pare mirat.
Profilul lui de
maree nesigura se arcuieste,
toate trasaturile i se estompeaza.
Privirile
i se topesc în mirare - îl
ascultam sau pur si simplu ma
uitam în noaptea
care cadea -
Noaptea se precipita de la o vocala la alta.
Cine a
vorbit?
Arcul alb care încercuie buzele e si
mai încordat.
Textul
înainteaza - ca o piele a sensului -
G
Dar nu a
raspuns.
Noaptea aluneca pe pagina alba
prin tunelul cuvintelor, iesind la
lumina
în voce.
Peste tot, acelasi chip fara trasaturi.
Se îndeparteaza
prea mult.
Se apropie prea mult.
Si numai aerul se pregateste sa-l
primeasca.
Née a Jassy, Roumanie. Vit en Israël depuis 1980. Doctorat en
linguistique,1991,Université de Paris VIII.
Présidente de L'Association
des Ecrivains Israéliens de Langue Française.
Rédactrice en chef de
la revue Continuum - Revue des Ecrivains Israéliens de Langue
Française.
Membre du Comité Directeur du Groupe de Recherches sur la Poésie
et Poétique Contemporaines de l'Université de Haifa (GRPC).
Membre du Comité
de rédaction de la revue "Poésie et art" - revue du
GRPC.
Dirige l'Atelier de Traduction de la Poésie dans le cadre
du GRPC.
Traductrice de Benjamin Fondane et d'Amos Oz.
Prix "Ilarie
Voronca" en 2001 pour le volume Oublier en avant (Rodez,
France).
Prix "Hélene Jacques-Lerta" en 2006 pour le volume La lumiere
et ses ombres, (Clermont-Ferrand, France)
Chevalier dans l'ordre des
Palmes Académiques, 2003, pour services rendus a la culture
française.
LIVRES
* La Voix, Elle, poemes, Paris,
Ed. Caracteres, 1993.
* Absens, poemes, Paris, Ed. Caracteres, 1996.
*
Oublier en avant, poemes, Ed. Jacques Brémond, 2002: Prix Ilarie Voronca
(Rodez, France, 2001).
* Pjesme, Zagreb, Croatian P.E.N. Center
Publisher, 2005
* La lumiere et ses ombres, poemes, Ed. Jacques
Brémond, 2006: Prix "Hélene Jacques-Lerta" (Clermont-Ferrand,
France)
Uitarea dinainte/ Oublier en avant, édition bilingue,
Bucarest, éd. Vinea, 2007
Désert aveugle, livre d'artiste avec le
peintre Irene Scheinmann, éd. Transignum, Paris, 2008
* Lichkoah et ma
chéikré (traduction en hébreu de Oublier en avant), Tel Aviv, Ed.
Even Hoshen, 2007.
Les poemes de Marlena Braester ont été traduits en anglais,
hébreu, arabe, roumain, espagnol, italien, portugais,
croate.
TRADUCTIONS
*
PROSE:
Catherine Durandin, O moarte româneasca, roman,
Galatzi, Ed. Porto-Franco, 1993 (traduit du français: Une mort roumaine, Paris,
Ed. Guy Epaud, 1988).
Amos Oz, Sa nu pronunti: noapte, Bucuresti, Ed.
Univers, Romanul Secolului XX, 1997 (traduit de l’hébreu)
Amos Oz, Cutia
neagra, Bucuresti, Ed. Univers, Romanul Secolului XX, traduit de l’hébreu
(La boîte noire), 2002.
* POESIE:
Poetes Israéliens:
Ronny Someck, Rachel Khalfi, Admiel Kosman, Meir Wieseltier, Naim Araidi,
Miriam Khalfi, Hava Pinkhas-Cohen, Maya Bejerano, Lyor Shternberg
Poetes
Français: Henri Meschonnic, Benjamin Fondane, Michel Deguy, Jean-Michel
Maulpoix, Philippe Beck, Guy Goffette, Lionel Ray, Nimrod, Nicole Gdalia, Bruno
Durocher, Daniel Leuwers, Eric Brogniet, Bernard Vargaftig




citeste
Marlena Braester
ABSENS
(Alphabet poétique)
Editions CARACTERES, Paris,
1996
A
Et pourtant il disait quelque chose.
Il parlait. On se
parlait. Ses mots étaient de plus
en plus rares.
Il parle. La nuit tombe
d'un mot a l'autre, de
syllabe en syllabe.
Il voit les objets. les
couleurs disparaître,
s'écouler dans leurs ombres. Il les
regarde
s'effacer, il les regarde de plus en plus
intensément.
Seul le
blanc résiste au noir.
Qui s'amasse.
B
Il allume, les
couleurs s'allument aussi. Elles
étaient la, rentrées en
elles-memes.
Elles forment un seul visage sans traits.
Les masques ne
s'ouvrent pas.
Sans visage: échaper au visage.
De la bouche de l'araignée
des sens s'étirent
- un sens s'échappe.
Le sens et nous autres
Le blanc
de la page nous aveugle. J'écris. Le
blanc est incertain.
Tout a coup la
nuit haute
d'une parole
C
Et cette maison que
n'habitent que des murs
blancs - le temps traverse les murs
-
Chambre
Des éclats d'ombre dans les coins
Ombres et
respirations
La nuit passe a côté de cette chambre
Dehors - des pas
tombent a une cadence
étrangere.
Cette maison, cette chambre, il faut y
entrer:
c'est la que les mots ont la couleur
de l'ombre des murs
blancs.
D
Encore et encore il entre dans cette chambre
et
va tout droit vers la fenetre - qu'est-ce qu'il peut
voir -
il ne
voit pas, il regarde.
Il a l'air -
Il semble regarder la vitre, sourire a
soi-meme. Il
avance dans le noir absorbé par son regard
- toujours plus
loin dans le regard - en proie a
des pensées instables, sans repere,
s'annulant a
tout moment.Les traits de son visage se sont
noués. Il est
debout entre les mots et la nuit. Il les
sépare.
La nuit va passer sur la
page blanche.
Il regarde, il ne voit pas.
E
Se taisant
-
silence panique
s'accrochant aux mots prononcés.
Aucune trace de son;
visage figé; dans l'air, nul
écho de voyelle, nulle syllabe ne
s'attarde.
Les mots - les a-t-il prononcés -
Autour de sa bouche se devine
une ligne blanche
mince, qui s'accentue de plus en plus, qui semble
se
fermer comme un cercle - oppressant.
Et pourtant il disait quelque
chose.
Ses regards s'entourent d'ondes. Ondes de
regards qui se figent sur
les traits du visage
- masques composite ruisselant et fixe - tout
ses
regards posibles.
Masque ouvert.
F
la nuit qui
monte en nous, dit-il, nous y
somme noyés.
Sentir, tout a coup, une voix
rauque sur la peau.
Je lui demande ce qu'il voulait dire. Il a
l'air
étonné. Son profil de marée incertaine se
cambre, tous ses traits
s'estompent.
Ses regards fondent dans l'étonnement - je
l'écoutais ou je
regardais tout simplement la nuit
tomber -
La nuit tombe de voyelle en
voyelle. Qui a
parlé?
L'arc blanc autour de sa bouche est plus
tendu
encore.
Le texte avance - la peau du sens
-
G
Et il n'a pas répondu.
La nuit passe sur la page
blanche
s'ouvre sur sa voix par le tunnel des mots
Partout ce visage sans
traits
il s'éloigne trop
il s'approche trop
et il n'y a que l'air qui
se prépare a l'accueillir
Israel

Marlena Braester, nascuta în 1953 la Iasi, locuieste din 1980 în
Israel. În anul 1991, a obtinut un Doctorat în ligvistica la Universitatea Paris
VIII.
Marlena Braester a publicat cinci volume de versuri în Franta:
Vocea, Ea (1993), Absens (1996), Uitarea dinainte
(Premiul Ilarie Voronca, 2001), Lumina si umbrele ei (Premiul
Hélène Jacques-Lerta, 2006) si Desert orb (volum bibliofil,
2008).
Poemele sale au fost traduse în engleza, ebraica, româna, araba,
spaniola, italiana, portugheza si croata. În Croatia, a publicat volumul
Poeme (2005) iar în Israel, versunea în ebraica a volumului Uitararea
dinainte. În România, editura Vinea a publicat în 2005 traducerea în limba
româna a volumului Uitarea dinainte si în 2009 traducerea volumului
Absens.
A tradus nenumarati autori precum Benjamin Fondane, Amos Oz,
Ronny Someck, Rachel Khalfi, Admiel Kosman, Meir Wieseltier, Henri Meschonnic,
Michel Deguy, Lionel Ray, Eric Brogniet etc.
Marlena Braester este presedinta
Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Franceza, redactorul-sef al
revistei Continuum, redactor al revistei Poésie et art. În acelasi
timp, conduce atelierul de traducere poetica din cadrul Centrului de Cercetare
în domeniul Poeziei Francofone de pe lânga Universitatea din Haifa.
În 2003,
a fost numita Cavaler al ordinului Palmes Académiques pentru servicii
aduse culturii franceze.
