Untitled Page

Câteva camere de desfatare

Este o camera în oras, cocotata undeva sus, la fel de goala ca si tine, la mansarda. Acoperisul îsi deschide doar un ochi pentru a privi cerneala nocturna, norii învalmasiti sau tiglele stralucitoare.

Camera retrasa de unde tâsnesc tipete si taceri cu gesturi de ambra. Pazita de lancile ploii. Uneori, de flori de gheata sau de praful cu miros de mosc al verii.

Schita unui soare stralucitor în adâncul singurei oglinzi. Mireasma iubirii invadeaza florile tapiseriei vechi si-nnoada spatiul cu-n lat salbatic. Ce degete hoinaresc pe pielea goala ? Cine-si întinde mâna spre chipul tulburat ?

Alte camere. Opriri provizorii. Respiratii taiate, trupuri obosite. Tu dincolo de tine, orice-mpotrivire învinsa. Flecareli matasoase, buze pe buze.

De se ridica unul sau altul uneori, o face numai ca s-asculte orasul : Ce ora ar putea sa fie ? Viata merge-nainte fara noi ? Pe strazile inumane se clatina atâtia oameni ocoliti de iubire.

(citadine)

Bucataria poetului

În bucataria nocturna, în lumina cruda a neonului care zumzaie, vei vedea doar o femeie care scrie. A împins ceva mai încolo farfuria, cele trei pahare, resturile cinei si i-a facut loc din nou caietului sau.
Afara se prea poate ca vântul sa se-nvolbureze, sa-nspaimânte lumea, se prea poate ca rafalele de ploaie sa se lipeasca de betonul orbit ; zapada fara îndoiala se coace sub ger, stelele devin întepatoare ; daca nu cumva urâta întunecime nu strânge universul în pumnul ei otelit.

Ea-si apleaca fruntea asemenea celor suferinzi sau celor care mediteaza, dar, sub creionul care fuge printre rânduri, ai putea, ascuns în spatele ei, sa surprinzi spuma valurilor, vreun chip mângâiat, vreun copac pe care-l fulgera vara, povestea propriei tale frici. Cu vioaiele sale cuvinte, îi sare vietii la gât, ca s-o faca sa-si dea sufletul si imaginile, vrajitoarea !

Este doar o femeie ocupata cu taierea unei mari bucati de poezie din pâinea fierbinte a zilelor.

ˇ počmes tirés de l'anthologie de poésie Ordinul focului (L'ordre du feu), Collette Nys-Mazure, choix et traductions par Linda Maria Baros, 292 p., AMB, Roumanie, 2005

traduction Š Linda Maria Baros

Colette Nys-Mazure s-a nascut la Wavre, în Belgia, la 14 mai 1939. A absolvit literele la Universitatea Catolica din Louvain (ULC) în 1961, devenind profesoara de literatura, apoi asistentŕ universitara la ULC.
Este animatoarea unor cercuri de poezie si critic literar la revista Indications (Belgia).
Opera Colettei Nys-Mazure este formata din versuri, eseuri, teatru si nuvele. Antologia de poeme Ordinul focului, aparuta în limba româna în 2005, cuprinde o mare parte din creatia lirica a poetei - peste 220 de poezii - din volumele Viata din belsug (1975), De iubire si de cenusa (1977), Singulare si plurale (1992), Pamânturi salbatice (1993), Zori de vânzare (1995), Forul interior (1996), Copilarie portativa (1997), Trei suite fara importanta (1999). Dup¤ anul 2000, autoarea a publicat mai multe volume la editura Desclée de Brouwer : S¤rb¤toarea Cr¤ciunului, Prezenta secret¤ sau Libertatea iubirii.
Colette Nys-Mazure este una dintre personalitatile remarcabile ale literaturii belgiene de astŕzi..

Lectia tenebrelor

aspra lectie a tenebrelor
învatata ora dupa ora
în sila în ciuda propriei vointe
cum s-o redai ?

1.

În dimineata asta dai dovada de putin curaj
- destul poate ca sa-mpreunezi cele doua capete ale zilei -
ca o moneda de aur soare-ngust
scânteind în podul palmei
talisman
care despica umbra si spaimele si labirinturile
strângând din dinti
cu pumnii tari în cuibul buzunarelor
- Daca-ti va scapa un gest ! -
pentru a nu prinde un trecator
si-a-l implora a-l forta sa te-ajute

Azi crezi ca vei atinge noaptea
fara sa ridici tonul
fara sa fluturi mâinile fara sa sperii porumbeii
mamele care-si scot micutii-n parcuri
fetele frematând pe maluri
Spui ca vei putea sa tii drumul drept sau aproape
sa mergi exact pe coama trotuarelor
Sustii sa n-o sa cedezi nici o palma de pamânt
întrebarilor nesigure
solicitarilor vidului

Ai promis
vei fugi de poduri
vei întoarce spatele sirenelor fluviului
îti vei înfunda urechile cu ceara

Însa deja
din clepsidra-ntoarsa
se scurg slabele tale forte

Te juri pe toti zeii ca mâine
curajul tau va fi uimitor

(scapare)