linda maria baros

traduction
retour bibliothčque
Barbatul

Barbatul
alaturi de care ma trezesc
în acelasi pat
nu este cel
caruia îi pregatesc cina.
Barbatul de seara nu ajunge la timp,
se lupta plin de abnegatie cu încuietoarea usii,
nu-si recunoaste papucii,
vorbeste despre ultimele stiri.
De-a lungul infinitelor sale monologurilor
(atunci când încerca sa faca dragoste cu mine)
ies la iveala partile mele cele mai sumbre.
Nu-l cunosc pe barbatul de seara.
Îndoielile mi se trag de la Tea, care-i spune :
« ochii zic ca le e somn,
burta zice ca i-e somn
genunchii la fel totul zice
ca-i e somn, noapte buna, tati”.

Nimeni nu-si aminteste ca l-a vazut pe barbatul de seara.

Cel de dimineata
îsi paraseste visele cu-un surâs domol
si stângaci
când îsi pune cafeaua,
atât de fragil,
si atunci când ne spune la revedere
de pe terasa
îmi vine sa strig
sa-i spun cât îl iubesc înca
dar asa ceva n-ar avea nici o importanta
printre masinile
care traverseaza în tromba intersectia.


Cuvintele tale

ai spune ca sunt aceleasi
ca la-nceput
dar suiera-n vânt
ca niste pastai
de august
si nu-i mai vorbesc nici
gândului, nici inimii

o sa pun deoparte câteva boabe
sub limba
si-apoi o sa le-ngrop într-un ghiveci pe balcon
si când voi asculta mladitele vorbind cu pamântul
voi învata sa spun lumea pe litere
ŕ travers des sens tout autres.
Axinia Mihailova
 
la bibliothčque
zoom
(Bulgaria)
*       *       *

Nu poti sa ma urmezi
pe-acest drum,
nici azi, nici mâine.
N-ai voie decât sa-ti amintesti
silueta
care intra si iese din cadru
o data si înca o data
sa asculti uimit
larvele capricornilor care-si sapa
neîncetat în lemnarie
propriile lor culoare ale timpului
Atât timp cât cuvintele dintre noi
vor mai avea un sens,
cele care ne ranesc
si cele cu care ranim,
nu-ti va fi dat
sa ma urmezi pe-acest drum,
pentru ca esti doar o usa
care-a vazut trecând atâtea siluete
de femei, vezi cum le leagana
vântul umbrele,
iar drumu-i acolo
iar drumul esti tu,
nu stiu de unde vine,
nu-ntreb unde se duce
pentru ca tu esti poarta
care m-a dechis iubirii.

                   
*       *       *

Corpul meu este refugiul tau,
te iubesc atât de mult încât daca ai pleca
ar ramâne pustiu.
Te trezesti printre oasele piciorului meu drept,
amintindu-mi semnele uitate ale sortii,
dansezi în genunchii mei, te cateri încet,
te opresti deasupra celei de-a treia vertebre,
locul tau preferat, te legeni îndelug, visezi
ca-ntr-un hamac asezat între mare si migdalii Emonei,
si când te odihnesti,
ma gândesc la cât de inconfortabil e un pat prea moale
sau la banca din capatul aleii, când spatele meu absoarbe
sorele de-octombrie si când, pe înserate, trasaturile chipului meu
nu se mai deslusesc ;
si la fotoliul în care ramân asezata ore întregi ca sa aranjez
câteva fotografii decolorate ; si-n fapt ce importanta are timpul
în comparatie cu vocile care te fac fericit ?
Ai vrea un ceai cu menta, sa-si pregatesc o baie calda ?
Nu ma supar când ma surprinzi
la ore târzii, ramâi acolo
cât vrei, explora labirintul refugiului tau,
în noaptea acesta poti sa mai stai, o sa-ti fredonez
un cântec de leagan, muzica-i armonie si armonia
vindeca sufletul ; tu si eu, noi suntem unul :
nu-i corpul meu oare casa ta ?
Trezeste-ma daca te hotaresti sa pleci,
Vom merge sontâc-sontâc pâna la malul apei,
acolo unde stânca se lasa mângâiata de valuri,
e vorba despre o alta iubire
pe care oamenii n-o-nteleg.
Acum, dormi…
Asa-i vorbesc eu
durerii.


revista Antares, România, 2007

traduction © Linda Maria Baros