Mohammed Khaďr-Eddine s-a nascut în 1941 la Tafraout, un
orasel din sudul Marocului. În 1961, îsi abandoneaza studiile si se instaleaza
la Agadir, pentru a le veni în ajutor victimelor seismului care distrusese
orasul cu un an mai înainte.
Debuteaza în 1964 cu volumul O greata
neagra si publica totodata un manifest de „guerila lingvistica” intitulat
Poezia toata, precum si o revista efemera - Eaux vives (Ape
vii), care va duce în la crearea celebrei publicatii Souffles
(Rasuflari).
În 1965, Mohammed Khaďr-Eddine se muta la Paris si se
angajeaza ca muncitor într-o fabrica de la Genevilliers. Doi ani mai târziu,
publica romanul Agadir caruia îi este decernat premiul Enfants
terribles, creat de Jean Cocteau, si se impune astfel ca un autor francofon
de exceptie. În ciuda nenumaratelor dificultati materiale cu care se confrunta,
se consacra în urmatorii ani literaturii, colaborând intens cu editura
Seuil si cu marile reviste de poezie pariziene. Nemaiputând face fata
precaritatii vietii de zi cu zi, se întoarce însa în Maroc câtiva ani mai
târziu.
Mohammed Khaďr-Eddine a murit de cancer în 1995 la Rabat.
A
publicat sapte volume de versuri - Regele (1966), Soarele
arachnida (1969), Acest Maroc! (1975), Fauna deteriorata
(1977), Renasterea florilor salbatice (1981), Memorial (1992),
Oameni continui (1994) - zece carti de proza si o piesa de
teatru.
traducere
Câine batrân, aducându-si aminte
Nici
vorba nu mai e aici, nici cânt,
n-ai cum sa vezi doi oameni vorbind ca sa-si
vorbeasca
Aici materia se revolta, frânge omul.
Tacerea-ti trage
nervii la rindea, îti pune
pecetea cruda a fierastraielor care
vuiesc;
atroce-ti strivesc lanturile carnea
ca tobele unui tunet în
amiaza mare.
Omul cu tocila
A visat ca era stapânul
taisului fin al cutitului -
aluneca peste primul vers
pustiul
acesta-n care stau mercenarii tai
ma stropea cu noroi drumul lui
iar
capatâna îi gemea - a ruina
de sine ca niste valuri marine -
trupu-i
cadea-ntr-o ploaie de aschii
stateam culcat în unsoarea murdara
care
rodea batrânii scaieti vinetii
iar ochiul lui crapa cromozomii
care-n
desertul tau se zbateau
putin sânge doamne putina urina
nu putem sa
bem altceva
daca laptele de mama îl întuneca
da-i cerul care
te-anchilozeaza
nu mai erau nici macar lacrimi
în pivnita dorintelor
lui
nu mai era decât acest cutit
aceasta falsa cale de-a-l
ucide
cântaret îmblânzitor al batrânilor babuini
inelul tau delicat se
rupe
în lanturile si-n cuiele
pe care capul meu abrupt le
crapa
stiu povestea orfanului
care-a baut râul mocirlos -
el
va-ncolti-n puscarii
si-n pietrele palatelor tale
el va calca pe
batrânele tale riduri
atunci când prin el vei vedea
omul care aluneca
pe-un fulger
omul cu tocila si cutitul
retur
Frumoasele
Marocane
Mohammed
Khair-Eddine
(Maroc)
revista
VERSUs/m nr. 5
Biblioteca ZOOM, poezii bibliografii traduceri fotografii
autori poeti contemporani
Poeti francezi, belgieni, olandezi,
spanioli, englezi, italieni, elvetieni, sloveni, romani, etc.
·
poeme traduse de
Linda Maria Baros pentru revista VERSUs/m nr. 5, în curs de
aparitie
· vezi si poemele incluse în programul de lectura Frumoasele
Marocane
initiat de Linda Maria Baros, proiect al Festivalului Primavara Poetilor / Le
Printemps des Počtes, 2012, Romania
traducere si biobibliografie
© Linda Maria
Baros