Mohammed Bennis (Maroc) – poezii, traducere Linda Maria Baros

Nascut în 1948 la Fes, Mohammed Bennis este astazi nu numai un poet celebru, dar si un cunoscut profesor universitar. El a fondat în 1974 revista Attakafa El Jadida (Noua cultura), care a jucat un rol foarte activ în viata culturala marocana. Ca profesor la Facultatea de litere din Rabat, a creat, în 1985, editura Toubkal. A fost membru fondator si presedinte (1996-2003) al Casei Poeziei din Maroc. Autor a peste douazeci de volume (poezie, proza, eseuri, traduceri), Mohammed Bennis a primit Marele Premiu literar al Marocului în 1993 pentru volumul Le don du vide (Darul vidului), tradus în franceza de Bernard Noël în 1999 (editura L'Escampette din Bordeaux). De asemenea, în 2000, pentru cartea Un fleuve entre deux funérailles (Un fluviu între doua funeralii), i-a fost decernat Marele premiu Atlas pentru traducere.
Opera sa a fost publicata în diferite antologii si reviste din Europa, Statele Unite si Japonia. Din 1995, cartile sale apar în mod deosebit în tarile spatiului european, mai ales în Franta, Italia si Macedonia.

Drumuri

Drumuri - copac

Pamântu-si inventeaza radacinile
un trunchi lumineaza singuratic
în frigul diminetii

Ramuri moarte
împing orizontul extrem
spre tulburarea proprie-i aparitii

În tine am tipat - tipa împreuna cu mine
în tacerea cartilor am scris -
citeste împreuna cu mine:

Chipul meu este un spatiu
care vine o data cu propriile lui pasari
un spectru mi-e sângele
el repeta pentru mine
mladitele fulgerului

Drum - moloz

M-apropii de rasuflarile risipite
în tine de luciri care orbesc

Cine ameninta?

Am spus:
Stau lânga vestigiile de lut
însa femeile care fac tatuaje sunt cele
care-mi ofera privelistea macinarii
si-ntinderea pietrelor mute

Munti sau ravine
îmi dau un glas cu care-mbrac
pamânturi fugare

Unul dupa altul
am atins usor malurile diminetii deliciile pielii
sporesc pentru mine
însemnatatea doliului

Drumuri - tacere

Daca as fi fost stapânul propriei mele dorinte
as fi depus arcul, toate arcurile mele

Daca as fi putut sa ies din starea aceasta de confuzie
le-as fi adaugat niste clopote clopotelor

Daca i-as fi pus o sa avântului meu
as fi lasat suflarile fara suflare

Drum - potop

Nivelurile apei
se-nghesuie-n pieptul meu
apa calduta apa albastra
ce fel de aer
stârneste furtuna

Potopul sapa-n nisip
o orbita care se sterge
niste brazde s-au apropiat
de-o floare care ia nastere-n focul meu

Nu
focul singuratatii mele
focul pasilor
acestea sunt radacinile zilei
prezente cu resturile lor cu tot
pe foaia de hârtie un amestec de chemari
ma surprinde

Drumuri - poet

Tu care noaptea atingi soarele
si-mparti fantomelor copilariei noastre
ecourile orizontului presarat cu argint

Din rasaritul uitat
nu ramâne decât detasarea noastra

Rumoare evanescenta
a femeilor cu voal
înca pure

Si nimic altceva decât un trup
pe un pat de tacere

Un alt vestigiu
fara pamânt, fara limba
un cer gol care galopeaza
si nisip

Si mâinile mele s-au umplut
de-ntreaga ta prezenta