Jean Orizet (Franta) – poezie, traducere Linda Maria Baros

Sa însamântam planeta

*
Cu o samânta uitata, ea însamânteaza planeta. Degetele ei zburatoare se înteleg cu germinatiile. Ar vrea sa creasca flori cu mai multe reflexe, sa dea culoare vântului. Pamântul este, în ochii ei, un asternut de lucruri sigure în care albina e pasarea care guverneaza polenul. Tot ceea ce se catara si fuge o linisteste si o nelinisteste. « Lumea asta micuta de-aici face sa vibreze ceea ce e viu », zice, atingând în trecere o omida pe care ar prefera-o fluture. Viseaza o gradina perfecta, în care fiecare frunza, fiecare foaie, fiecare fir de iarba sa aiba locul lor înscris în cartea ploii.

* * *

Eu sunt visul unei umbre spune omul uitat de zei. Eu sunt memoria noptii spune omul pe care-l soarbe timpul. Eu sunt calaul mortii spune omul care atâta lupta. Eu sunt paznicul meu spune omul din adâncul temnitei lui. Eu sunt judecatorul dorintei mele spune omul însetat de îndoiala. Eu sunt avocatul fricii mele spune omul la judecata de apoi.

· poeme extrase din antologia Poeti francezi de astazi 1, Editura Exigent, colectia Poezie XXI, România, proiect de traducere de Linda Maria Baros
· vezi si poemele incluse în programul de lectura Les Belles Françaises, initiat în 2007 de Linda Maria Baros, proiect permanent al Festivalului Primavara Poetilor / Le Printemps des Poètes, Romania

traducere si biobibliografie © Linda Maria Baros