Jalal El Hakmaoui (Maroc) – poezii, traducere Linda Maria Baros

Potop

Dimineata
Merg prin tinuturile Mortilor

Mânile mele singuratice înabusa fluieratul trenurilor îndepartate

Copii alearga spre mine
Eu alerg spre poem.

În camera Mortilor,
Citesc „Corabia beata”:
În trupul meu luceste aurul Vânatorilor în transa.

M-am ratacit în poem?

În poemul meu aud
Râsul Mortilor si tipatul orfanilor
Desertul meu rosiatic aduce pe lume un poet orb.
Poetul orb viseaza-n patul eternitatii.

Si eu?
Si eu?

Mort
Scurm prin marmura poemului putred putred…

Pâna când întunecimea lumii astupa
Botul însângerat al sacalilor.

Poemul meu
Nu cunoaste limuzinele ministrilor
Sarea textelor de avant-garda.

Da
Acesta este poemul meu
Care ma însoteste dimineata în tinuturile Strigoilor.

În acest poem al meu
Se omoara-ntre ei poetii vii
Si hotii morti.

Da
Desertul meu rosiatic aduce pe lume un poet orb.
Poetul vede lucirea eternitatii în ochiul vulturului-jaguar
Si eu?

Beat, ma întind între falcile poemului si astept potopul.

Cuvinte

Uneori mici cuvinte ma ajuta
Sa crap pamântul în doua
Ca pe un mar putred
Amagit de promisiunile cutitului

38 mm

Atunci când se înfurie cuvintele
Adorm între dintii pistolului meu
Pentru a ma trezi imediat
Si a lua fara prea multe vorbe decizia
De a pleca spre mine însumi

Sarut

Sarutul zilelor obisnuite
Trezeste cuiele din pielea mea

Modernitate

Sa alergi dupa iepurele Modernitatii
E ca si cum ai alerga dupa un camion plin cu carne
Pe care-l conduce un câine orb spre-o padure

De ce-si duce poetul sotia la Macdonald’s?

Stai picior peste picior
Atunci când valurile se prosterneaza în fa?a ta
Ca o turma de camile turbate
Manânci, pentru prima data-n viata,
un hamburger
În timp ce mângâi gâtul carnos al sotiei tale,
Disertând despre masina de spalat Nifari*,
Despre camasa gaurita de la Othmane**
Si despre musca blonda americana pe care tocmai,
Fara sa-ti dai seama, ai înghitit-o
Iar sotia î?i vorbeste despre masina ta urâta ca un câine râios
Pe care ar trebui s-o dai la schimb pe un magar respectabil
Daca nu vrei ca nevasta sa te schimbe, pe tine si teoriile tale critice,
Pe vreo mobila oarecare buna sa decoreze dormitorul
Sotia izbucneste-n râs plângând din rasputeri
Oferindu-i limbii vântului plumajul picioarelor ei
Ai vrea s-o strângi între dinti
Si s-o spargi ca pe o nuca gaunoasa
Sau s-o-nchizi în cutia de chibrituri goala de pe masa
Dar esti un om cu principii convins
Ca te-ai casatorit dupa un lovestory
Cu o purcea care are trasaturile lui Manfalouti*** si copitele lui Nazic****
Si din aceasta cauza
Te sinucizi în fiecare zi înghitind 100 de poezii clasice
Tu nu glumesti cu porcii
Însa porcii n-au,
Nu mai au timp de pierdut ca sa faca glume cu tine
(Si doar asta contreaza)
Asa ca, de îndata ce î?i pui buzele pe buzele balenei din fata ta
Îti dai seama ca Pamântul se poate-neca într-o jumatate de pahar cu apa rece
Si ca esti un poet în culmea fericirii
Tânara slabanoaga
Care are un cap mic, cât o minge de tenis,
Citeste revista Femme Actuelle***** privind (prosteste)
Cuplurile din celula Macdonald’s
Care stropesc cu saliva jur-împrejur de fericire, punându-si (prefacându-se paterni) mâinile
Pe fundul puilor lor blonzi care tipa:
Tata … tata … ia uite … omu-ala face pipi pe notre voiture*****
Macdonald’s rânjeste scarpinându-se
Iar poemul, poemul este-un navod cu ochiuri gigantice
De prins un numar cât mai mare de ursi
Eu nu m-as încrede-n sotia poetului care are trasaturile lui Manfalouti
Nici în tânara slabanoaga care citea Femme Actuelle si care se uita
(Din când în când) la ceas, lasându-si de-o parte paharul înca plin cu Coca-Cola.

* Mistic arab.
** Personj istoric musulman.
*** Scriitor egiptean (secolul al XIX-lea) cunoscut pentru stilul lui pompos.
**** Autoare irakiana, care, desi a fost fondatoarea poeziei arabe moderne, si-a schimbat pozitia, aparând formele poetice clasice.
***** În franceza, în original.
(notele autorului)