Poetarium
George Vasilievici (n. 1978, la Constanta) a absolvit în 2001 Facultatea de Stiinte Economice, Universitatea Ovidiu, dar a renuntat la meseria de economist, dedicându-se literaturii.

Membru al grupului de avangarda Asalt (1999), copywriter la postul de radio MixFm si redactor sef al cotidianului Impact din Constanta (între 2000 si 2002).

Debut editorial cu volumul de versuri Gabi78 (Editura Vinea, 2001). Asociatia Scriitorilor din Constanta îi acorda premiul pentru poezie în cadrul Colocviilor Tomitane (2003). Preia rubrica de poezie a revistei literare Tomis, de care se ocupa si în prezent. Îi apar, în 2004, volumele de versuri Featuring (Editura Vinea) si Cerneala (Editura Pontica). Al patrulea volum de poezie are titlul O camera cu doua camere (Editura Tomis, 2006).
Din 2005, publica în foileton romanul autobiografic YOYO în revista Tomis.

George Vasilievici

eu, strutul si femeia

femeia iese cu strutul de mâna pe strada.
ma vede. se opreste brusc în ochii mei.
gata sa se înece.
pupila este colacul ei de salvare pe-ntinsul
de carne vie si nervi în furtuna.
linistea de la stânga la dreapta.
vazuta în oglinda
unde bulgari pufosi de tacere
se izbesc între ei si de mal.
bat clopote de vata.
se zâmbeste cu frisca la gura.
acustica este perfecta pentru
pescarusul de foarte sus. femeia
pluteste încolo.
strutul priveste de departe
si îsi scurteaza gâtul.
vrea sa semene cu mine
pentru ca sunt frumos.
cunoscutii îi ofera un cutit.
sa nu fie o diversiune, ma
gândesc când, înainte, îl saruta
femeia. va veni cineva din spate
sa ma surprinda.
ma întorc brusc si o luam de la capat.


femeia sta între mine si strut

femeia iese cu strutul de aripa
pe strazi transparente cu final
neîntrerupt si albastru imposibil.
albastru de cocos. ca asta. strutul
stie sa se catere pe el.
doar a trait în bila.
îl rog sa ma învete. femeia nu îi permite
sa umble cu mine. întâi sa
terminam de facut copilul.
strânge tare surubul ala.
sa nu intre prea multa lumina.
altfel nu va mai deschide ochii.
strutul îsi încordeaza cheia.
strânge din dinti. îi da sângele
pe nas si i se face pofta de coliva.
din acel moment
nu îsi mai aminteste de mine.
doar când se scoala cu hainele pline
de sângele cuiva.


secretul strutului

nu stie sa scrie.
învata totul
pe de rost.
adevarata lui
identitate este
picior de ciuperca
cu palarie invizibila
si mare.
îmi scot strutul din cap

femeia iese de mâna cu strutul din hol în sufragerie.
strutul vede tabloul cu strutul batut în cuie.
strutul batut în cuie poarta la gât o cruciulita
cu strutul batut în cuie.
acum se zâmbeste.
musafirii nu stiu cum au aterizat în spatele râsului.
sau a cui e mâna care ridica sau întinde paharul.
se aud clinchete si asta e bine. strutul îi ciuguleste
gândul din cap. femeia chicoteste. eu rup invitatia
si arunc binoclul.


strutul mic

femeia îl roaga pe noul nascut cu gâtul mediu
sa o linga pe sfârc. ba chiar sa i-l suga. sau s-o muste
de tâte. strutul mic are totul în cioc. o musca cu mâinile
îi calca sânii în picioare. toate din cioc. asa începe povestea secreta.
nimeni nu va sti vreodata adevarul despre femeie.
pentru ca strutul mic nu îi seamana.


m-am saturat de strut

strutul are pretentii. vrea totul când eu i-am dat deja totul.
da-mi pielea ta sa ma gândesc cu ea la mine.
nu pot sa îl refuz pe strut.
dar m-am saturat de el.


doar eu si strutul

nu exista nici o legatura
între mine si strut.
binoclul este ne desfacut.
pe masa, în cutia stralucitoare.
nu îl cunosc pe acest
domn. nu l-am vazut
în viata mea.
mint mereu cu nerusinare.
apoi îmi fac miliarde de griji.
ca nu cumva sa se afla adevarul.


poeme publicate în revista VERSUs/m nr. 3/ 2007

Biblioteca de poezie

poeme în franceza
                       Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM