Poetarium
Eugen Suman s-a nascut īn 1983 la Bucuresti. Dupa liceul Spiru Haret, a urmat studii universitare de informatica (intrerupte) si de psihologie.

A debutat īn 2006, cu volumul Arcuri electrice. Formele de sub piele, la Editura Vinea.

A publicat texte īn diferite
reviste, online sau on-paper, printre care Luceafarul, Tomis, Ca si Cum, Paradigma, Egophobia, Respiro etc.
Eugen Suman

e blana moale si carnea frageda

cu adevarat am coborāt azi īn sufletul meu
si atunci ce rost mai are sa-ti spun
ca ai avut dreptate
si ca nimeni n-a locuit vreodata acolo

nimanui nu-i pasa de noi
iar cānd vine timpul creierele noastre īsi īntind umbrele pe pereti

atunci cānd visul devine umbra zilei
si toate astea se leaga cu o viteza fenomenala
ma asez la ce bun
sa mai citesc vreo carte sau sa mai vad vreun film
cu ce ma mai poate linisti acum o balada ori vreun joc ideo
doar aerul proaspat si cafeaua opresc alunecarea
numai asa mai pot ramāne aici
nu vreau sa ma gāndesc la cei care au pierdut tot
pentru ca nu-i īnteleg
o noua serie de inundatii un bombardament nocturn īn coreea de nord
o explozie īn colentina un val seismic spre kyoto
e o bomba īn central parc un cutremur devastator īn india
e o ploaie acida peste africa (ni s-au topit elefantii)
avem moscova - noua forma de viol
avem petrol pentru bucuresti
puii de foca pusi la uscat (e blana moale si carnea frageda)
iarba-fiarelor si
certitudinea mea ca iepurii aia jegosi vor scapa īnca o data

s-a terminat cu māinile care tremura
pentru totdeauna


Tobele fricii

vad noaptea avioanele bombardānd bucurestiul
īntr-un iures īncordat
flacari mari fantomatice īmbratiseaza cladirile
ca un halou fierbinte si stralucitor
risipind ceturile de sub piele
la lumina slaba a incendiului
īncerc sa deslusesc titlurile ziarului de pe masa
sa dau un sens acestei neasteptate aratari
īnsa mintea mea
cu o gratie deloc ascunsa
se īntinde cu tandrete sub craniile vecinilor
iar somnul īmi e tulburat īnca o data

dimineata asta ca o hiena zgomotoasa
m-a tras din īnvaluirea posaca a fumului de tigara
m-am bucurat cu adevarat atunci cānd
oamenii au īnceput sa se strānga zgribuliti unii īntr-altii
prin statiile de masina prin scarile blocurilor
printre cearceafurile transpirate
o noua zi stersese ca prin minune tensiunea sexuala a noptii
iar fericirea le clocotea spumoasa īn vene
cānd īsi savurau cafelele aburinde
ce frumos
mi-am spus frecāndu-ma la ochii rosii
ce stare de bine trebuie ca resimt
cāt de mult īsi iubesc odraslele adormite īnca
īntr-adevar pe spatele vecinilor mei
ca o dāra de transpiratie
se prelinge īncetisor si temeinic īnsasi perfectiunea
iata ca toate lucrurile din camera mea stau la pānda
iar aerul tremura īntr-un mod atāt de subtil īncāt ai putea crede
ca fiecare om vibreaza īntr-o conspiratie nemarturisita
cu o solidaritate atāt de rara de pretioasa
si-atunci nu-mi pot īnfrāna spaima nu pot ridica privirea
ma las īn voia acestei zbateri cardiace īn voia tobelor fricii
nici un colt al camerei nu mai e loc sigur
iar acum
cu o solidaritate nemaiīntālnita nespus de dulce
organele mele consonānd cu tremurul īntregului bloc


se īntāmpla cāteodata sa ma bucur fara motiv
si atunci sunt serpi care se zvārcolesc īn pieptul meu
trupul īnvata sa se miste īn starea de dupa amorteala
iar pielitele dintre lucruri se īntaresc si crapa
īmprastiind mirosul batrānetii īn aerul statut
dansul meu smucit
stārneste praful din mocheta groasa
priveste-mi picioarele urmānd indicatiile
māinile se unduiesc īn penumbra
taie camera īn felii groase precum marile vapoare īn port
trupul dezarticulat raneste marginile obiectelor
īn īntuneric se savārsesc toate lucrurile
iar degetele mele ascutite
deschid sternul spre mizeria dinauntru


mi-au spus ca īncremenirea oaselor 
apatia īncordata si totusi inconsistenta
precum mālul de sub piele din zilele calduroase
nu reusesc sa ma arate asa cum sunt
schiteaza carcasa arcul negru al sprāncenelor
membrele fara vlaga privirea īntotdeauna obosita
asa cum fluturele din insectar nu este cu adevarat fluture
nici noi tintuiti īn vietile noastre nu suntem vii
pāna cānd nu rupem pānza din jurul nostru
pāna cānd oboseala noastra nu se racordeaza la marea schema


ca si cum strada mea nu era de ajuns
iata ca nici macar locul pe care-l ocup nu-mi aduce
acea sublima rarefiere a sternului
acea usurinta a asimilarii de care nu ma pot dezbara
ostilitatea pe care o simt acum nu e o īnchipuire
zumzetul continuu care se aude dinspre masa de lucru
e scrāsnetul dintilor trosnetul pumnilor strānsi
sunt lucruri care trebuie sa se īntāmple
iar sub tavanul devenit brusc de un gri cenusiu
fumul tigarii se strānge īn nori negri de furtuna



poeme publicate īn revista VERSUs/m nr. 1/ 2005

Biblioteca de poezie

poeme īn franceza
                       Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM