Poetarium
Poeta si jurnalista nascuta la Constanta.

A publicat volumele de versuri : Cautatori de cuvinte (Editura Muntenia, Constanta, 1993), Doar mie mi-e frica (Editura Leda&Muntenia, Constanta, 1999), Versuri/Gedichte (editie bilingva româna-germana, Editura Radu Barbulescu, Munchen, 1999), Poeme/Poemi (editie bilingva româna-italiana, Editura Ex-Ponto, Constanta, 2001), Exaltata juxta aquas (editie trilingva româna-italiana-germana, Editura Ex-Ponto, Constanta, 2004), Mecanica firii (Editura Paralela 45, Pitesti, 2005).

În prezent, este lector doctor în cadrul Centrului Universitar Spiru Haret din Constanta. Redactor sef al revistei Universitaria, publicatie a acestui centru universitar.

Din anul 2000, membra a Uniunii Scriitorilor din România si a Asociatiei Scriitorilor Români si Germani din Bavaria.
Amelia Stanescu

Serenada ploii

care curge doar 1mp deasupra mea
ma circondeaza ideile de scortisoara
sunt o colivie pe care s-au pus la uscat
versuri de ceara rondeluri
de cocarde blonde ma
legi de pat ma doare
asternutul e-o gaselnita care-mi
fura imaginatia
pâna când plezneste din nou de asfalt
lumina în montmartre.


Femeia feromon

e un gând roz care se prelinge pe piele
e o fantezie înflorata
înfipta într-o tija cu tepi
e o explozie cu vânzare de iluzii
de cum ar fi daca
de ce ar fi când
si ce fel de
e un dictionar de expresii

femeia feromon
e vecina din fereastra
tabloul vecinei din fereastra

virtual
ca o traducere
de pe Champs Elysées
înspre vadu oii.
Femeia în cultura

Femeia în cultura este întotdeauna
femeia în cultura cuiva
un chist subcutanat în muschiul de brad al fricii
este cerul de dupa lentila
deformat
prin ploaie îsi aduna penelurile
si le zgârie de un zid - un gtafitti cu sânge
este sudoarea unui artist dupa ce a sculptat
gura tacerii
în vene ne curge si ne pompeaza de tarm
malurile
si pleaca
acolo unde e ea, nu e nimeni
si nu mai e loc
pentru vorbe.


Alésia

între doua întretaieri de drumuri
între gândul meu care curge
si cuvântul tau îmbatrânind pe dinauntru
porumbeii si-au facut cuib sub birou
si de-acolo pompeaza eternitatea în alb
se confunda asternutul cu gestul
cu ce as vrea sa fac (daca vii)
si cu ceea ce mi se întâmpla
când ploua picurii se scurg pe catedrala diagonal
un castel de nisip ca o umbra
asteptând
cicatrizarea luminii.


La Porte d’Orléans

fiecare amanunt voluntar întiparit
glosat, încopciat spre pastrare
vachement dilatându-mi suprafata sangvina a
curiozitatii exacerbate
în acordul clasic al muzicii peretii
pareau mai înalti oglinda amurind
un timp întârziat
curtea interioara unde din când în când
dupa un cod violentat intra cineva
pâna la scara în cochilie a lui
fructele pândeau la fereastra
coacerea noptii.

Biblioteca de poezie

poeme în franceza
                       Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM