Poetarium
Cornelia Maria Savu, nascuta
pe 4 septembrie 1954 la Vatra Dornei, este poeta si jurnalista.
A absolvit Facultatea de Limba
si Literatura Romāna la Universitatea Bucuresti, sectia romāna-engleza (1977).

Īn 1973, a debutat cu volumul Totem īn alb (poeme, Editura Albatros). A publicat apoi volumele de versuri Uraniu, forme si oameni de zapada (1978), Emblema (1980), Aventuri fara anestezie (1983), Semne de viata (1987) la Editura Eminescu. Cea mai recenta carte a sa, Roman cu sertare, poeme, a aparut la Editura Vinea īn 2005.


Este laureata mai multor premii literare pentru poezie - printre care Premiul Nicolae Labis si premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (īn 2005).
A obtinut, de asemenea, premiul APLER si premiul revistei Tomis
pentru jurnalism cultural.
Īn 2004, presedintele Romāniei
i-a oferit Ordinul Meritul Cultural īn grad de ofiter.

A lucrat ca profesoara de limba engleza, apoi ca editoare (la Editura Ion Creanga) si ca jurnalista (redactor, sef departament cultura, editorialist, editor senior - la Curierul National).
Īn prezent, este redactor la revista Cultura.
Cornelia Maria Savu

ingeborg si paul

1

sticla ferestrei a plesnit ultima ca o teasta rasa lovita pe la spate flacarile
s-au ridicat deasupra zorilor spalaciti
salutīndu-mi plecarea īntr-o calatorie printre lucruri
opuse si fara urmari (tigara aprinsa si-a facut datoria)
cu-n fir de fum īn coltul buzelor m-am trezit din rufele somnului
īn prima dimineata dupa moarte
amintindu-mi ca la ultima īntīlnire mi-ai spus “sa nu traiesti
usor sa nu scrii usor sa nu mori usor.
Dumnezeu este indescifrabil.”


2

īnainte de nastere pe noi ne-au scaldat apele mortii. flacarile mortii
ne-au ademenit
īn groapa rosie pregatita pentru arderea de tot īnainte de nastere.
din gīrliciul spaimei ne-am potolit setea si de trei ori pe zi īn fata barbarilor
am īnghitit
dumicatul de spaima.
īmbracati  īn hainele pestrite ale risipitorilor n-am īnfulecat
din vitelul cel gras taiat pentru īntoarcere - chiar am fost jertfiti
cu lovituri de satīr bont īn spatele casei.
“apa si scrum cīt vezi cu ochii” au povestit despre noi īngerii pazitori
īnainte de nastere


3

abia se lumineaza prin lastarisul betiilor de noapte. doi morti
īn viata clinica ascunsi īn odaia cu ierburi aromatice
atīrnate de grinda tavanului. īntre tīmpla mea dreapta si tīmpla ta stīnga
un cutit negru. singurul drum din orasul acesta
pe care trece un calau obosit “varul ghilotinei”
spui tu “un contabil care-si ascunde chitantierul sub redingota” spun eu.
dispare īn singura casa neagra
de la capatul drumului si abia se lumineaza
prin lastarisul betiilor de noapte.
“cīnd amesteci poezia cu moartea
scoti la vīnzare bunurile mīntuirii si nebunia-i moneda de schimb”
spui si deschizi poarta singurei case negre din orasul acesta.
“sa dam foc ghildei noastre sa-i sfidam letargia”.
doua gramajoare de oase īn odaia cu ierburi aromatice.
deasupra lor moartea se face ghem ca un cīine de paza.


4

doamna 0 e vīrful triunghiului pe care-l īmbracam īn rochie otravita.
īti mīngīie fruntea ca o piatra umeda.
ar arunca-o īn geamul ospiciului sa respire īn voie nebunia.
cīnd īmi citeste scrisorile mila din ochii ei ar putea hrani un orfelinat
īntreg. “rau mai traiti domnilor” i se pare ca aude īn somn,
departe de coapsele sulamitei si de parul cīnepiu al margarethei
revarsat peste caseta cu bijuterii mincinoase.
ar spala cu lesie alamurile unei vieti linistite
sa nu te mai lege nimeni ca pe-un tīlhar de codru
daca duci o piesa la teatrul din mannheim.
“nu mi-e nici nepot nici cīine asa ca n-am o fotografie de-a lui”
striga prin usa īntredeschisa fata-n casa  la portia de tabac si cafea,
la sticla cu vin de līnga pat, “gīrbov e timpul,
tine-ti mintea īn iad si nu deznadajdui”.
doamna 0 e vīrful triunghiului pe care-l īmbracam īn rochie otravita
īn fiecare dimineata.


5

sīngele baiatului are gust de portocale amare.
asta daca-l rontai varsat īn zapada pe care-o faci bulgar īn palmele
fierbinti. cum ti s-a īntīmplat pe treptele macelariei lui potszudek
īntr-o zi de iarna grozava. seara aveau sa te cuprinda apele galbene
ale primului lesin, asezat īntre genunchii parintilor īn sala de concert.
ca īntr-un bot de miel hacuit.
macelarul potszudek trecea arcusul peste gītul viorii
taindu-i carotida cu scrīsnet īnghetat.
īsi afunda mīinile pīna la coate īn halci de muzica zdrentuite,
dezghioca din carnea aburinda ochii albi cu miez vinetiu
īn care mai pīlpīia spaima vitei īnjunghiate īmproscīnd cu spuma
rosu sidefie partiturile si primele rīnduri.
bemolii īnsīngerati clipoceau īn vaietele orchestrei
peste care cadeau īncet bucati de viscere din tavanul boltit.
ai tipat si peretii s-au apropiat amenintator
strivindu-ti pieptul cīnd botul mielului hacuit s-a īnchis
prinzīndu-te īn īntunericul lui umed. te-ai trezit īntins pe zapada,
aproape de urletul galben, īn valuri, al unui cīine de pripas si ai spus
“īngerii pazitori au īmbrīncit un diavol īn pielea cīinelui.”


6

“esti fata unui rege nebun, tesi pīnza īn atelierul de ceata
cīnd bufnita asezata pe umar hipnotizeaza īntīmplarea............................
...........................................................................................................
...........................................................................................................”
si cīnd ai pus punct ti se spune “toate astea-s literatura”
si realitatea surīde-n treningul ei esoteric prevazut pentru saltul īn gol.
cine/ce face actiunea si cine/ce o suporta.
dupa o zi de munca stelele reci se uita fix la mijloacele de productie
si se literaturizeaza (crezi tu). asa cum stau acum
la o masa joasa-n localul plin cu picturi de gang si metri de sticle īn rafturi.
fac propozitii “vreau o pizza cu ciuperci si-un pahar cu vin rosu”.
instinctul de conservare se strīnge dulceamar pe cerul gurii
ca o bomboana dupa mult timp dezlipita de stofa prafoasa
a buzunarului. faci propozitii. fata regelui nebun īsi tese pīnza deasupra ta.
īn prag, paianjenul urzeste fire pentru cumplitele īntreceri.
iei creierul īn palme, obiectul perfect
īn care-si descarca dumnezeu mīnia si scrii...

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                           Biblioteca ZOOM
retur POETARIUM
7

pentru mortii īn viata clinica, dialectica devine melancolica dimineata.
alb de plumb sub pleoape si negru de fildes īn cerul gurii.
īntre giardini si arsenale (ziua-noaptea)
cerul e-o burta vīnata īn care bolboroseste
rugaciunea dubla a scrisului nostru.
o femeie al carei neam se pricepea sa cheme, la drumul mare,
napīrcile si sa arunce cu piatra īn geamuri luminate.
un barbat care-ar fi putut sa vīnda lumīnari,
rachiu si matanii īn pravalia tatalui,
asteptīnd  sa-i fie purtat cadavrul īntr-un vagon plin
cu stridii spre tinutul barbarilor.
stau līnga mangalul stins si privesc cerul
ca o burta vīnata īn care bolboroseste rugaciunea dubla
a scrisului lor:
“despre oameni stim ca se nasc, le este frica si mor.”


8

ne culcam īn poeme ca-n odaia cu ierburi aromatice atīrnate de grinda. puterea putrezeste īn puterea putrezeste īn bratele femeii,
barbatul adulmeca mirosul de pīnza jilava al mortii.
ne-am culcat īn scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop,
usor, pornit īn deriva pe rīul amniotic


9

ti-ai pus ochelarii pe prima treapta a scarilor care duc la apa īndiguita.
cu ochii larg deschisi ai īnceput sa cobori dupa ce ti-ai scos pantofii.
stiai ca drumul va fi usor, leganat de alge si pīnza broastei.
ai prins cu mīna dreapta lantul balustrada rece si umed.
īnaintai cu ochii larg deschisi ca doua globuri de gheata
īn care au si īnceput sa luceasca valurile verzi,
īndemnīnd la calatorie printre lucruri opuse si fara urmari.
degetele ti s-au īnclestat pe balustrada
cīnd apa ti-a trecut peste frunte si-ai vazut cīmpia neagra
cu orizontul īnfipt īn ochii īnca larg deschisi. atīt.
din camera de hotel facuta scrum ar trebui sa te vad
cum īnaintezi pe cīmpia pe care-am pasit si eu cīnd m-am trezit
din rufele somnului īn prima dimineata dupa.
cum ne-am īnchipuit īn scrisul nostru si cum nu se-ntīmpla.
cīnd amesteci poezia cu moartea
scoti la vīnzare bunurile mīntuirii si nebunia-i moneda de schimb...


10 (epilog)

sa nu traiesti usor sa nu scrii usor sa nu mori usor.
Dumnezeu este indescifrabil. apa si scrum cīt vezi cu ochii
au povestit despre noi īngerii pazitori īnainte de nastere.
doua gramajoare de oase īn odaia cu ierburi aromatice.
deasupra lor moartea se face ghem ca un cīine de paza.
doamna 0 e vīrful triunghiului pe care-l īmbracam īn rochie
otravita īn fiecare dimineata.
īngerii pazitori au īmbrīncit un diavol īn pielea cīinelui.
iei creierul īn palme, obiectul perfect īn care-si descarca dumnezeu mīnia
si scrii. despre oameni stim ca se nasc, le este frica si mor.
ne-am culcat īn scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop,
usor, pornit īn deriva pe rīul amniotic