Poetarium
Ofelia Prodan s-a nascut pe 12 ianuarie 1976.

A debutat cu volumul de versuri Elefantul din patul meu (Editura Vinea, 2007), volum distins cu premiul pentru debut al editurii Vinea si cu premiul al III-lea la concursul national George Cosbuc). Tot īn 2007, publica volumul  Cartea mica (poezie, Editura Brumar).

Este prezenta īn antologia Douamiismul poetic romānesc de Stefania Mincu (Editura Pontica, 2007)
A publicat versuri īn revistele Romānia literara, Luceafarul, Paradigma si Tomis.
Ofelia Prodan

invincibili

cum ne vom mai privi noi atunci
īn ochi cum ne vom mai putea vorbi
trupurile noastre s-au acoperit strat
dupa strat cu beton si fier
suntem doua cladiri uriase cu o rezistenta
īndelung testata
suntem invincibili īn īntuneric se aprind doar luminile
orasului insomniac
nu ne este dor de zgomotul creierului
nu ne este teama de fluxul rapid al sāngelui
aici īn īnvelisul nostru putem
crede ca suntem īn deplina siguranta


metal

adorm greu īmi este mereu teama
tin lumina aprinsa īn camera
ma rasucesc sub patura de cāte ori
fug si cad īn gura imensa incandescenta

īn visele mele totul e doar metal
si totul se topeste īn gura incandescenta
orasul cel mare camera oamenii grabiti trupul meu
trupul tau īnalt firav totul aluneca
īn focul care mistuie orice cu atāta forta si teroare

īncāt nu pot scoate o vorba
privesc nemiscata cum fiecare om fiecare lucru
se amesteca devine o masa amorfa de
metal care explodeaza
atunci ma trezesc brusc vad camera mea mica
lumina blānda si mi se face
asa un dor de diminetile īn care
te trezeai cu greu

iar eu te priveam cum te miscai īncet prin camera mea
cautānd vreun lucru anume
cu privirea usor īncetosata de somn
si trupul firav atāt de viu de real


dincolo de soare

urcam si coborām treptele bisericii
cu rucsacele grele īn spinare
fetele noastre sunt prelungi transparente
cu cearcane si pungi imense sub ochi
ne privim si parca semanam cu sfintii din icoane
zāmbim dar nu mai avem chef
de glume proaste

din turnul bisericii fotografiem cladirile orasului
suntem plini de praf si pānze de paianjen
se aude aproape ca un plānset
rugaciunea preotului
soarele lumineaza puternic turnul
de aici de sus oamenii se vad atāt de mici ca am putea
sufla o singura data peste strazi
si ar disparea toti

este liniste
parca ne auzim gāndurile ca niste
viespi uriase translucide

stai cu fruntea pe umarul meu
simt ca te pot duce usor dincolo de soare sa īti arat
ferestrele deschise ploaia calda de vara
marea noastra agitata
mama ta īmbracata īn negru
dragoste

īn toata lumea aceasta sa stii ca suntem doar noi doi
tipam asta vara fericita pe un iaht alb cochet

trei tiganci īmbracate īn negru īmi ghicisera
īntr-un parc ca o sa fiu toata viata cu tine

atāt de tare m-a īnfricosat lucrul acesta
īncāt trei nopti la rānd n-am putut dormi

acum īnteleg ca ceva atāt de puternic cum este
dragostea noastra nu poate fi decāt lucru dinainte stiut


marea noastra

timpul trece repede acum
īn cāteva momente
vom īmbatrāni atāt de mult
ca doar marea noastra
ne va mai recunoaste
doar marea noastra
ne va spune atunci liniste

marea noastra spune liniste
noi adormim pe nisipul umed
suntem atāt de aproape
si atāt de frumosi
īncāt din somnul acesta adānc
marea se deschide cum
se deschide noaptea un pāntec
albastru de femeie si peste
trupurile noastre īmbratisate
se vor revarsa toate spaimele


o lumina calda

si o sa ne trezim īntr-o dimineata
ca doi oameni care nu s-au cunoscut niciodata

si o sa ne vedem de treburile noastre
poate chiar o sa ne īntālnim pe strada

nu mai este timp pentru īntrebari
cel mai bine ar fi sa credem īn īntāmplare

totusi o imagine clar formata pe retina
raspāndeste o lumina calda īn tot trupul meu

asa se īntāmpla de cāte ori īntālnesc o persoana
care seamana putin cu tine desi nu am stiut
niciodata cum arati

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur POETARIUM