Poetarium
Bogdan O. Popescu (n. 8 martie 1971, Bucuresti) a absolvit Facultatea de Medicina a Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti (1996).

A debutat în presa literara în 1987, în SLAST (Suplimentul Literar si Artistic al Scânteii Tineretului). Debut editorial cu volumul La revedere, printesa (poeme, Editura Vinea, 1995), distins cu Marele premiu Ion Vinea. A publicat în continuare versuri : Marfa (împreuna cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergut si Dan Plesa -  Editura Salut, 1996), Poemul de garda (Editura Celsius, 1999), Pisica neagra, pisica moarta (împreuna cu Traian T. Cosovei - Editura Crater, 2001), Leul de dupa extravagante (Editura Cartea Româneasca, 2002), Masinaria de uitare (Editura National, 2004), Poeme în loc de tutun (Editura Brumar, 2007).

Lucreaza ca medic, din 1997, în Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgenta Bucuresti.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002.
Bogdan O. Popescu

asteptare

avionul acesta, cu care zbor, nu va ateriza niciodata.
si nici norii nimbus valatuciti prin privirea mea nu vor mai disparea.
nu va ploua si nu va fi nici vreme frumoasa.
iar tu vei astepta la aeroport un timp, apoi vei plânge putin
dupa care îti vei drege vocea si te vei marita.
nu va fi nici vesel, nici trist si unul va spune ca asa trebuia.

mi-e greu sa-mi fie atâta dor
dar m-am hotarât:
avionul acesta, cu care zbor,
nu va ateriza niciodata.

baby in blue

în fiecare seara esti tu
aceeasi baby in blue
când dragostea devine o urgenta stomatologica
fara nici un destin, fara nici o logica

prin sânge îmi curge privirea ta
care când ajunge în inima o face sa stea
potoleste aceste valuri acaju
care din mine fac tu

sau preschimba-te într-un disc
cu muzica pentru surzi, pe care sa-l ascult la menisc
sau într-un far foarte mare
sa-mi lumineze aceasta disperare

sau nu mai respira
fa o pirueta, fa-ti trecutul statuie de ceara, fa ceva
numai nu ma întâmpina în ziua care vine
cu-acelasi zbor cu care emigrezi în mine

nu mai fi când nu si când da
ale dureroasei întoarceri în mine a ta

domnisoara tradare

am pierdut cu tine tot dintr-o data
ca la un joc de noroc pe care nu-l cunosteam.
apoi mi-ai stropit zapezile cu cerneala
visurile mi le-ai dizolvat în alcool.

cine esti tu, prietena a prietenului meu
umbra a umbrei mele alergând peste case
pe trotuare subtiri, acaju si peste suflete de matase?

de unde sa te privesc
sa-mi recâstig, sa-mi redai
marea cea mare si pavilionul pirateresc?

mi-e frica de tine sa nu-mi iei, mai departe
si istoria, ghicitul în stele, ce mi-a mai ramas din trupul
biciuit pe dinafara si pe dinauntru
tandemul cu valurile care ma adulmeca, ma spala
cu o fâsie din tine stralucitoare
cu tatuaje de stele si vieti cu aroma de licoare

ce vrei sa-mi mai iei? timpul - de-abia scapatat la amnar
carnea jucata la zar, gustând din carne
igluul respiratiei care nu ajunge pâna la capat
sau furia vietii mele de uzine roz
producînd urlete pe banda...

ce sa îmi mai iei tu - furato, nebuno
neîntâmplato

uite de-acum vom juca simplu, un joc al meu
care se cheama uitare
un joc care te face fericita dar doare
în care tu ai sa ma uiti pe mine
si eu am sa ma uit pe mine

pentru ca deja am pierdut cu tine silaba de silaba
picioarele tale frumoase, o farâma de dor si ultima diligenta.
cine esti tu, dupa atâtea pierderi si cuvinte,
domnisoara tradare si doamna indecenta?


vignette

nebun de legat pe sinele vietii, ostatec încet pe planeta ramasa
cu trenuri trecând prin muntii de creta scrisa, sfarâmata
si aceste urme lasate de viata suspecta
laturi pe glezne cu guri
amintiri de verde de paris si cianuri
trecute pe note de plata
si atâtea muscaturi din viata de vata
maraton pierdut la un pas
alergat pe mari împartite cu briciul taios
pe fete sticlind de zapada, de fildes, de diamant
în sudoare si sânge
în viitorul pierdut si în trecutul dezesperant
ordine

pentru ca nu pot fuma -
nu mai vreau sa trag din narghilea
am început sa fac ordine.

întâi am asezat la un loc, într-o
punguta transparenta
toate zarurile din casa - atât
acelea ieftine, albe, mici si tintuite inegal
cât si pe cele multicolore, mari si
stralucitoare.

apoi am pierdut multa vreme
pe la coltul draperiilor
aranjând fundele si modul în care
cade lumina -
ce talent obsesiv-compulsiv
cum se poate combina el atât
de bine cu radicalul depresiv
în care ma uit în gol ore
într-o camera de hotel
la viata mea care a fost deja
si nu mai stiu de-aici încolo
cum o mai pot amenaja.

ordine la centimetru, la fix
la margine de tablou
fac ordine în toate obiectele care îmi vin
la-ndemâna
apoi îmi prepar un sodou
în loc de vinul cel de zi cu zi
si de vodca cea de saptamâna cu saptamâna.

fac ordine cu gesturi largi
din covoare pâna în pereti
si din baie pâna la bucatarie
de sus în jos, de la etajul unu
în picaj
si de jos în sus cu ridicata si cu obraznicia
de a pune structurile în ordinea
sensului, marimii si modei
nimeni nu ar mai da, nefumând, asemenea
amploare dupa-amiezii si odei.

cartile în biblioteca  le-am luat de douazeci
si patru de ori
pentru ca întâi le-am pus pe autori
apoi pe sensuri si mai târziu la întâmplare -
a venit sotia si mi-a spus
ca de fapt ne trebuie o biblioteca
mai mare.

ordine, vreau sa fac ordine pâna
la cel mai mic atom
si eu sa rânduiesc aceste forte de atractie
fizico-chimice
sa asez bilute mici de piatra
unele peste altele perfect
pâna la imponderabilitate
si pâna când se încing
ca într-un exercitiu demn
de dinastia ming.

în dulap frunzele cu frunzele,
ciorapii cu ciorapii -
pe lungimi, pe culori
de altfel am aranjat pâna si pixurile de scris
ca pentru spectatori
am vopsit si casa din ce în ce mai intens
de la intrare si pâna în debara
ca sa stie si un necunoscut
cum sa se descurce în ea.

ordine! - acum aranjez scoicile pe plaja
de la cele cu cochilie dreapta
si pâna la cele învârtite-n spirala
de la ciobite pâna la perfecte
le aranjez în clase si subclase directe
si indirecte.

ia uite! nici grauntele de nisip nu-s la fel
si s-ar preta la o alta aranjare
nu pot decât sa-mi fac de treaba
cu aceasta cumplita dezordine din cer
si de pe mare.

de fapt acum
nu mai pot remedia
nici dezordinea dintre mine si tine -
o alta clasa nearanjata de vietati marine.

ce mult mai simplu este sa tragi din tigara
decât sa-ncerci sa ordonezi întreaga fiinta prima oara.

ziua a zecea

ping-pong nesfârsit în mintea mea
egal de o parte si alta a fileului
cu un jucator care fuma si altul care nu fuma
înainte de începutul testarii perseverente a eului.

altfel vara si cald si alti spectatori în tribune
unii mai severi, altii mai binevoitori
un grup crezând în mine, un grup într-o minune
ca la coride sau la lupte crâncene cu gladiatori.

prin amintiri, acum ultimul an de liceu se vedea
cu mâna stânga cum fumau fetele, cum cu dreapta baietii
ping-pong prelung si repetat în mintea mea
deocamdata egal de o parte si alta a vietii.

Biblioteca de poezie

poeme în/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM