Poetarium
Cosmin Perta s-a nascut la 5 decembrie 1982, la Viseul de Sus (Maramures).

Este licen
tiat în filologie al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (2006) iar în prezent, pregateste un master la Universitatea din Bucuresti.

A publicat prima carte de poeme la 19 ani.
În 2006, i-au ap
arut doua volume de versuri : Zorovavel, la Editura Grinta din Cluj, si Santinela de lut, la Editura Vinea din Bucuresti.

Poemele sale au fost încununate cu importante premii literare.
Este prezent în mai multe antologii de poezie, printre care
si în Antologia tinerilor scriitori ZOOM - 2007. Ca poet si ca jurnalist, a colaborat la numeroase publicatii.

Actualmente, este secretarul general de redactie al revistei Cuvântul.
Cosmin Perta
Cântec pentru Adrian

Prietenul meu sta singur.
Singur
si fix în mijlocul pietei Marasti.
Sunt 30 de pa
si între mine si el, prietenul meu bun si
      iubit.
si verdeata îmi acopera ochii.
Verdea
ta tare, zemoasa.

Prietenul meu drag,
cu care am crescut
si am plâns.
Cu care jucam fotbal
si poker,
cu care beam noaptea
tuica pe-ascuns
si-o pândeam pe Danuzia cum se-mbaiaza
coco
tati pe lazi în colejna.

Prietenul meu binecuvântat
cu care mergeam dup
a hribe
si ne-mbatam si ne tavaleam uzi
alunecând pe pietre în gârl
a,
pe mormântul mo
sului Chifor
proasp
at acoperit de narcise.

El, cu care râdeam la pac-pac
prin iarba înalt
a cât gardul
e la doar 30 de pa
si.
St
a singur si fix în piata Marasti.
În dreapta are o sticl
a de pepsi,
în stânga un pachet de pall mall.

Nici urm
a de zâmbet sau de suspin.
Nici o tres
arire în ochi,
doar o triste
te inerta, ca un bagaj,
ca o bucat
a de carne.

Nimic nu-mi vine în minte,
nici urm
a de vorba sau de curaj.
Doar pe mantaua de ploaie mi se prelinge un strop
      albicios
si ramân spânzurat la numai 30 de pasi.


Aproape o zi

Primul semn: o mâna moale
agatata de haina ta
si mai aproape:
de pântecul tau.
Nu o sa spun lucruri importante azi.
O sa imit cîntecul cocosului, al paunului,
cântecul de amor al lebedei surde.
Nu-mi clatin picioarele, nu ma plec,
nu ma mai bag azi în seama.
Fumez o tigara si ies
c-o mâna moale pe marginea usii,
c-o mâna moale pe piept.

Seara cu faleza rosie

Sear
a cu faleza rosie

Si cum st
ateam
pa
sii câinelui negru calca apa.

(Cinci oameni nu-i mare lucru
pentru întinderea alb
astruie.
si toti cinci îsi scutura parul albit
si-si poarta amaraciunea ca pe o casa)

Doar fo
snetul apei,
un clipocit somnoros în g
aurile rotunde
de piatr
a si de coral.
Altceva nu se aude nimic-nimic.
Numai Maria culege scoicile cele mai mici
si clestii de crab
si le apasa puternic de sân
si le descânta cu nume turcesti
si rugi de deochi.


În fa
ta, trei din noi cinci
si-o bezna ca o racoare ne cuprinde pe toti.
Ni se pare c
a-i urmarim,
c
a-i haituim cu umbrele noastre
iar umbrele lor tremur
a tare
ca-ntinderea alb
astruie si sparta din dreapta
si nu-i mare lucru
c
a dintr-o data dispar.

Dar nici nu-i a
sa. Ne ducem spre casa
cu-n câine negru legat de picior,
cu spatele strâns de r
acoare
si doar fosnetul si clipocitul acela,
doar el mai înseamn
a ceva.



PSALM


I
a-ma cu tine, înger blanos,
în trupul tau sidefiu este bine si cald.
În trupul tau asudat lucrurile au fiecare,
pe rând, câte un împarat.
Ia-ma cu tine, înger uscat,

în regatul tau de vitriol si cenusi, de guma de mestecat.

Înger cu fata de câine, înger uscat,
în tâmplele tale e bine si cald.
Înger cu piele gazoasa si iarba sub pat,
în tâmplele tale e bine si cald.

Înger cu arme voluminoase si grele,
în bratele tale e bine si cald.
Biblioteca de poezie

retur POETARIUM
poeme în franceza
                      Biblioteca
ZOOM