Poetarium

Cosmin Perta s-a nascut la 5 decembrie 1982, la Viseul de Sus (Maramures).

Este licentiat în filologie al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (2006) iar în prezent, pregateste un master la Universitatea din Bucuresti.

A publicat prima carte de poeme la 19 ani.
În 2006, i-au aparut doua volume de versuri : Zorovavel, la Editura Grinta din Cluj, si Santinela de lut, la Editura Vinea din Bucuresti.

Poemele sale au fost încununate cu importante premii literare.
Este prezent în mai multe antologii de poezie, printre care si în Antologia tinerilor scriitori ZOOM - 2007. Ca poet si ca jurnalist, a colaborat la numeroase publicatii.

Actualmente, este secretarul general de redactie al revistei Cuvântul.

Cosmin Perta

Cântec pentru Adrian

Prietenul meu sta singur.
Singur si fix în mijlocul pietei Marasti.
Sunt 30 de pasi între mine si el, prietenul meu bun si
      iubit.
si verdeata îmi acopera ochii.
Verdeata tare, zemoasa.

Prietenul meu drag,
cu care am crescut si am plâns.
Cu care jucam fotbal si poker,
cu care beam noaptea tuica pe-ascuns
si-o pândeam pe Danuzia cum se-mbaiaza
cocotati pe lazi în colejna.

Prietenul meu binecuvântat
cu care mergeam dupa hribe
si ne-mbatam si ne tavaleam uzi
alunecând pe pietre în gârla,
pe mormântul mosului Chifor
proaspat acoperit de narcise.

El, cu care râdeam la pac-pac
prin iarba înalta cât gardul
e la doar 30 de pasi.
Sta singur si fix în piata Marasti.
În dreapta are o sticla de pepsi,
în stânga un pachet de pall mall.

Nici urma de zâmbet sau de suspin.
Nici o tresarire în ochi,
doar o tristete inerta, ca un bagaj,
ca o bucata de carne.

Nimic nu-mi vine în minte,
nici urma de vorba sau de curaj.
Doar pe mantaua de ploaie mi se prelinge un strop
      albicios
si ramân spânzurat la numai 30 de pasi.


Aproape o zi

Primul semn: o mâna moale
agatata de haina ta
si mai aproape:
de pântecul tau.
Nu o sa spun lucruri importante azi.
O sa imit cîntecul cocosului, al paunului,
cântecul de amor al lebedei surde.
Nu-mi clatin picioarele, nu ma plec,
nu ma mai bag azi în seama.
Fumez o tigara si ies
c-o mâna moale pe marginea usii,
c-o mâna moale pe piept.

Seara cu faleza rosie

Seara cu faleza rosie

Si cum stateam
pasii câinelui negru calca apa.

(Cinci oameni nu-i mare lucru
pentru întinderea albastruie.
si toti cinci îsi scutura parul albit
si-si poarta amaraciunea ca pe o casa)

Doar fosnetul apei,
un clipocit somnoros în gaurile rotunde
de piatra si de coral.
Altceva nu se aude nimic-nimic.
Numai Maria culege scoicile cele mai mici
si clestii de crab
si le apasa puternic de sân
si le descânta cu nume turcesti
si rugi de deochi.


În fata, trei din noi cinci
si-o bezna ca o racoare ne cuprinde pe toti.
Ni se pare ca-i urmarim,
ca-i haituim cu umbrele noastre
iar umbrele lor tremura tare
ca-ntinderea albastruie si sparta din dreapta
si nu-i mare lucru
ca dintr-o data dispar.

Dar nici nu-i asa. Ne ducem spre casa
cu-n câine negru legat de picior,
cu spatele strâns de racoare
si doar fosnetul si clipocitul acela,
doar el mai înseamna ceva.



PSALM

Ia-ma cu tine, înger blanos,
în trupul tau sidefiu este bine si cald.
În trupul tau asudat lucrurile au fiecare,
pe rând, câte un împarat.
Ia-ma cu tine, înger uscat,

în regatul tau de vitriol si cenusi, de guma de mestecat.

Înger cu fata de câine, înger uscat,
în tâmplele tale e bine si cald.
Înger cu piele gazoasa si iarba sub pat,
în tâmplele tale e bine si cald.

Înger cu arme voluminoase si grele,
în bratele tale e bine si cald.

Biblioteca de poezie

retur POETARIUM

poeme în franceza
                      Biblioteca ZOOM