Poetarium
Stefan Manasia s-a nascut īn 1977, la Pitesti.
A absolvit Colegiul National Alexandru Lahovary din Rāmnicu-Vālcea (1996) si Facultatea de Litere, sectia romāna-engleza, a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (2000). Master īn cadrul aceleiasi facultati (2002).

Īn studentie, este redactor al revistei Echinox. Din 2003, devine redactor al revistei de cultura Tribuna.

A publicat volumul Amazon (Editura Tritonic, 2003 ; Editura Vinea, 2005) si este prezent īn Un pahar cu lumina/ Pohįrny fény, antologie a poetilor romāni si maghiari din Cluj (Editura Tinivįr, 2005).
Stefan Manasia

cīnd TU vii

cīnd TU vii
si luna īti lipeste
hieroglife pe chip

cīnd TU
īntre sacose oribil de grele
te īntorci acasa

si īn urma ta
firma īsi aprinde neoanele
si patronul
īi spune portarului
servus si pleaca

cīnd TU te īntorci iar acasa
cu sacosele grele
cu sufletul gol
si meschin
ca floarea de podbal

melasa īnserarii ti se īntinde pe chip
ascunzīndu-ti viata

paralizat de emotie
eu uit sa īti sarut mīna

uit pīna si sa īti deschei
fermoarul cizmelor īnalte
uit sa-ti iau paltonul negru
si sa īl agat īn cuier

canibal & destul de frumos
te-am asteptat
o dupa-amiaza īntreaga acasa
cum altii pe un mal īnierbat
asteptau moartea
celui pe care mereu l-au urīt
(un tata sau poate o mama)
ce ne mai pasa

zīmbindu-ti
tot timpul asta
darwinian & comod
īncercīnd sa-ti trag fermoarul
care se lasa greu

cum altii īsi treceau pacatele
prin urechile acului,
si noi īn poem ne vom furisa vietile -
īti sopteam.
apoi, fetito, apoi din nou īti cīntam:

cīnd TU te īntorci iar acasa
cu sacosele grele
cu sufletul gol
si meschin
ca floarea de podbal
poem de dragoste scris pe un servetel mototolit, uitat pe masa, printre editii din clasici (naum, sei shonagon, alexandrian, philip k. dick), si regasit cu uimire dupa lungi saptamīni.

īnserarea-i lipea conffeti roz de genunchii
cu cicatrici.

avea buze gustoase si moi
mirosea a rīu.

īn carnea ei m-as fi strecurat
ca viermele īn frunza de plop.


continuarea poemului scris pe servetelul mototolit, unde autorul redescopera, pentru o clipa (ce deja a trecut), istoria aia a unei copilarii diforme:

pui jilavi de sopīrle
īi oferisem cercei.

era o apa aurie, acida si moale
sub care uitam uneori sa respir.

muschi verde si lintita.
ramuri pietrificate - gīturile testoaselor.
ei, ti-ai gasit?

se rasfata īn lumina:
bea apa cu lipitori
apa cu frunza de salcie
apa cu dero cu sapun de casa.

prin parul ei ud si nepieptanat
soarele se prabusea
ca un ied
devorat de piranhas.


cantonul (un film tarkovskian)

azurul mlastinii īmi furase mintile
īn paraginile paradisiace de
līnga vechiul canton
Ei mi-au spus
“iar ai plecat pentru ___________
____________________” fruntea-mi
stralucea īntre firicele de praf
pīna īn ultima clipa stiusem

si totusi am intrat la vechiul canton
īn mlastina sub care dospesc sufletele mortilor
iar vegetatia secreta alcool

“ai promis sa nu mai ___________
daca nu te tii ___________
_______” pornisem prin zona desertificata
unde camionagiii parcheaza adesea camioanele spaimei
pīndeam dupa dune cu bīzdoaca si marinus

Erau atīt de perfecti erau atīt de hidosi
ochii lor injectau īn mine cerneluri si detergenti aproape
urlīndu-mi

“ma, tu _______________
__________________________
de tine niciodata nu se va alege NIMIC”
īi ascultam cu smerenie sub platosa demnitatii
tinīndu-mi muschii fesieri īncordati

īnsera o lumina livida lingea acuma cantonul
plamīnii subacvatici respirau abia auzit
bīzdoaca prindea larvele īntr-o punga ne
pisam rīnperīnd pe doamnele trestii vocile subtiri se
īntretaiau cu vocile paroase
īn numele tatalui eliberam larvele
si jupuiam carnea de pe copaci
īn numele mamei
o lumina neagra ne īncalzea degetele-nghetate urechile
apoi un foc ardea iute si īnecat


poeme publicate īn revista VERSUs/m nr. 1/ 2005

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM