Poetarium
Doina Ioanid (n. 24 decembrie 1968, Bucuresti) a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti (1995) si cursurile de master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine (1998).

A debutat editorial cu poeme īn volumul colectiv Ferestre’98 (Editura Aristarc, 1998) si a facut parte din volumul experimental 40238 Tescani (Editura Image, 2000). A publicat apoi volumule de versuri Duduca de martipan (poeme īn proza, Editura Univers, 2000), E vremea sa porti cercei (Editura Aula, 2001), Cartea burtilor si a singuratatii (Editura Pontica, 2003), Poeme de trecere (Editura Vinea, 2005).

Īntre anii 1998-2005, a fost asistent universitar la catedra de franceza a Universitatii Transilvania din Brasov.
Īn prezent, este secretarul general de redactie al revistei Observator cultural.
Doina Ioanid

Scrisori pentru Taia Dumitru

Īti scriu pentru ca esti singur īntre zidurile de beton, īn īntunericul rece, atīt de singur cum poate fi numai un om īn moarte. Īti scriu pentru ca tot ce n-am putut rosti ma sufoca. E ca si cum as fi īnghitit o multime de cuvinte, si ele ar fi format o scara a lui Iacob din adīncul meu pīna spre cerul gurii. Īti scriu pentru ca nu ti-am trimis niciodata  vreo  scrisoare si-mi  place  sa-mi  īnchipui ce mirat o sa  fii, ca  atunci cīnd te-ai īntīlnit cu popa ala de rosu. O sa-ti dau mereu vesti, sa nu uiti cum mai arata lumea asta, sa nu ratacesti cumva drumul la īntoarcere.


***

Fabrica s-a īnchis demult, tramvaiul nu mai circula. Au ramas sinele acoperite de buruieni, sinele pe care pamīntul le īnghite treptat - ca nici tiganii nu se mai ostenesc sa le fure - si baraca dezghiocata din statie. Dar eu te vad īn fiecare seara coborīnd din tramvaiul 29.


***

Stiu ca ai sa reusesti sa te īntorci, desi se īmplinesc, iata, cinci ani de cīnd ai plecat. Va fi la sfīrsitul lui august, cīnd perele cad cu zgomot, cīnd vara s-a dus si lumea devine un loc suportabil. Astept sa deschizi poarta si sa intri, cu pestele ala urias, deja despicat, aruncat  pe spate ca o pelerina de ploaie. Sa-l pui pe masa si sa ne uitam īncremeniti la carnea alba, rasfrīnta. Apoi sa curatam nuci, multe nuci, ca si cīnd pentru asta ne-am fi nascut. Iar timpul sa se milostiveasca de noi, cei vii si cei morti.
***

Nu-mi mai plac florile. De atunci, din ziua cīnd te-au pus īn sicriu ca īntr-o floare deschisa. Nu mai suport mirosul lor. Zambilele batute, narcisele, garoafele, freziile, chiparoasele, toate miros la fel. Miros a moarte sau poate moartea miroase a flori, cel putin la īnceput. Oricum, de-atunci nimic nu mai e la fel, soarele s-a micsorat si a palit, ploua mult, iernile sīnt mai lungi. Maia s-a aplecat de tot si zīmbeste tot mai rar, iar eu umblu pe strazi ca un razboinic decapitat.


***

Ploaia de Paste curge cu vopsele albastre si grele, amintindu-mi ca nu mai esti. Totusi continuu sa te vad. Pe strada, la rīnd la pīine, cīnd īnchid ochii, īnainte s-adorm. Dar cel mai adesea te vad trecīnd printre brazdele cu rasaduri, cu bucuria omului muncit. Pe tine, cel beteag, cu oasele zdrobite, nu te stiu decīt aplecat asupra pamīntului, facīndu-l sa rodeasca. Ciorchini īncarcati de rosii, salate gustoase, cepe mari si sanatoase, ardei iuti, trosnitori, vinete brumarii, verze īnfoiate, pentru care trebuie ca Dumnezeu ti-a iertat deja toate pacatele.


***

Nu mai vreau sa fiu mare. Nu, nu si iar nu! Vreau sa ma fac iar mica, sa ma mototolesc, sa ma botesc, pīna ma fac de-o schioapa. Pe urma, sa-mi pun īn cap gīndurile mele de atunci, de fetita. Sa fiu mica, iar tu sa traiesti si sa cautam, asa cum faceam toamna de toamna, sensurile ascunse īn capatīnile de varza si conopida.

       (Din volumul Poeme de trecere, Editura Vinea, 
    Colectia Soliloc, prefata de Carmen Musat, 2005.)

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM