Poetarium
Diana Geacar s-a nascut pe 9 ianuarie 1984, la Tārgoviste.
Īn 2006, a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti, sectia romāna - engleza. Master de literatura romāna moderna si contemporana, la aceeasi facultate (2007).

A semnat cu numele diana volumul de debut buna, eu sunt diana si sunt colega ta de camera (poezie, Editura Vinea, 2005), pentru care a obtinut, īn 2006, premiul de debut Mihai Eminescu.
A publicat versuri īn diverse reviste de cultura din Romānia. Este prezenta īn cāteva antologii (printre care si La neagra, ed. Mirador, 2007).
Īn prezent, lucreaza la cel de-al doilea volum, Obiecte pierdute, din care fac parte poemele selectate.

Traieste la Tārgoviste.
Diana Geacar

Obiectepierdute

E cam tārziu pentru mine sa ies de aici
si distractiv pentru terminatii de la non stopul de
     vizavi.
Am coborāt doar pentru bere. Serios.
Doar pentru doua beri. Sāmbatanoaptea
īnseamna cea mai urāta singuratate. Machiata si gata
sa intrii īntr-o rochie de impresie, dar nu vine nimeni
     sa caute
acest obiect pretios si pierdut. Unde ai vrea sa ajungi,
     domnisoara?

Īntr-un spatiu īn care
nu mai vrea nimeni. Īntr-un spatiu īn care
privirile libidinoase n-ajung. Cu o privire de gheata
     (sper)
cer doua cutii de bere rece, īntind banii, desfac
      frigiderul,
ma-ntind dupa ele (oh, se vede
celulita, ah, celulita! Ce stiu ei despre ea?)
le iau una cāte una, ma-ntorc si spun raspicat:
      multumesc.
Si apoi nimic. Am asteptat fluieraturi. Nimic. Doar
     ceva care
se aduna, se misca undeva la īndemāna,
īn piept, īn cap, īn burta. Ceva care rīde īn hohote,
     din ce īn ce mai tare:
Ai ramas singurica iar. Ai ramas iar singurica.

Bestia Sentimentala

Si terminatul īti raspunde: cu mare placere. Si zāmbeste
si-si suge maselele. Desigur, se gāndeste la sfārcuri, la
     tot
ce poate fi supt din corpul tau. Linistea. Echilibrul de
     Sāmbataseara
pe care īncerci sa-l pastrezi, trecānd printre
sticlele lor proptite de asfalt:
Ai grija, draga, astea valoreaza mai mult decāt tine!

Si tu te īndepartezi īn rochita scurta si neagra, īn
     carouri, sperānd
sa nu mai treaca nicio masina, sa nu te mai lumineze
     niciun far,
pāna ajungi īn scara blocului, pāna se potoleste
Bestia Sentimentala.



Somnul de dupa-masa

La marginea orasului, apusurile
au totdeauna culoarea prafului de caramida.
Dimineata si seara iau pastile pentru alergie.
Nu am scris nimic despre ea īn revistele pentru femei,
pentru ca toate stiu ce este si
se trateaza. Scutur īnca o data patura. Acarienii
vor pluti ani de zile, pāna jos, īntr-un volum de
      lumina.

Pe la prānz, ciorile ocupasera deja vārfurile copacilor
dinspre strada. Le-am auzit
īn timp ce lingura se lovea de portelan.
Stii ca daca vei iesi azi din casa
s-ar putea sa ajungi mult mai departe. Stau la geam:
ciorile au trecut īn alta parte a cerului, pe retina au
      ramas
negrele puncte Fudds
- articolul despre ele a fost foarte apreciat,
pentru ca era o experienta personala si
pe īntelesul tuturor. Miopii le pot observa
daca īsi muta privirea pe suprafete luminoase.
Croncanelile se transforma īn tipete
cānd volumul lor este invadat
de o multime de puncte electrizate
- niste pescarusi se rotesc fara oprire:
Nu-i niciun ochi de apa la marginea orasului.

Īmi amintesc visul īn care eram īnchisa
sub niste scānduri; deasupra, ciocurile negre
taiau lemnul īn dreptul fetei mele, īncercam sa
acopar sparturile cu palmele.
Antihistaminicele induc o stare de somnolenta.
Otelaria produce nori. Volumul meu de lumina.
Au spus ca īn curānd vor pune filtre.

Usa se deschide īncet:
ma roaga sa spal foarte bine merele. Las fereastra
pāna ma īntorc, sa se aeriseasca. Umplu castronul cu
     apa,
le acopar cu māinile si le īmping,
galbene sau rozalii, adormite sau zbārcite,
cu degetele, cu unghiile mele nepilite.
Dar ele tot ies la suprafata.


Zoolocatarii din Tārgoviste


"si īnfiinta o gradina zoologica - bucolica
fireste cam paradis cam puscarie cam melancolica" (R. Queneau, "Geneza unei gradini zoologice")


E vremea actelor de curaj! Sa o convingem
pe mama ca nu trebuie sa ma sune
de cāte ori ies īn oras.

Urc singura īn Turnul Chindiei - treptele
scārtāie īnaintea si īn urma mea - ma plimb īn jurul
lacului, vizitez Gradina Zoologica. Sa bag māna
īn cusca tigrului?
E vremea actelor de curaj!

As putea lucra aici.
Sau sa-mi caut un barbat?

N-am adus de māncare pentru maimute - oricum, sunt pline
cu pufuleti, chipsuri si floricele. Tārgovistea e plina
de copii, dar pavianul cu mantie īsi mentine erectia.

Nu mai cunosc pe nimeni pe-aici. Iezii
de la care-mi luam la revedere cu un smoc de iarba
probabil c-au murit demult. M-apropii de magar
si-l īntreb daca se simte singur
de rage īn halul acesta - mie nu-mi iese chiar asa.
Īntotdeauna mi-au placut orele de biologie.

Citesc īn CV-ul gāstei Nilului ca-si alege
partenerul pentru toata viata. Īntr-adevar,
e vremea actelor de curaj.

Cineva a scris pe usa bizonului: W.C.

Ma-ntorc la maimute.
Pavianul cu mantie īsi plimba erectia, īn timp ce femeia lui
īi tot arata fundul si-l invita cu un plescait. El
alege sa vina lānga mine, la gard. Ne privim.

Apoi se ridica, aratāndu-mi fundul batatorit,
rosu, plimbānd dintr-o parte īn alta,
pāna la trunchiul de copac din mijlocul custii,
o bucata de carne rosie si bleaga.
Femeia lui se māngāie īn pragul casei, disperata.
Din senin mi-e dor de toata lumea

She was looking about for some way of escape, and wondering whether she could get away without being seen, when she noticed a curious appearance in the air: it puzzled her very much at first, but, after watching it a minute or two, she made it out to be a grin, and she said to herself „It’s the Cheshire Cat: now I shall have somebody to talk to.”
                  (Alice in Wonderland, Lewis Carroll)


A venit tinta fara sa priveasca pe nimeni,
s-a īntins pe banca, māinile pe lānga corp
si capul pe geanta. Īn apa se-ntinde matasea,
lānga lac broastele se urca unele pe spatele altora
sa o vada. Pe banca vecina o fata se joaca
īn parul unui baiat, dupa ce-a azvārlit
cu rucsacul īn iarba. Vara e pe terminate:
barcile se leagana la mal,
vāntul umfla norii peste trupul nemiscat,
apleaca frunzele īnca verzi īn apa ochilor
īncalzita la soare. Printre crengile curatate,
dupa atātia ani, ea ma vede, ma recunoaste.
Ne regasim īn acelasi loc:
eu nu ma pot arata toata, ea īncearca

sa nu clipeasca, frunzele
plutesc linistitor īn ochii ei, se scurg
pe tāmple, eu ma mut si mai sus, īn norii
care se destrama spre terenurile de tenis.

Parul, cutele unei rochii, gulerele, buzunarele
atārnate ale pantalonilor, toate imperfectiunile
- Pisica a īnvatat-o cāndva -
pot fi aranjate cu un singur zāmbet. Doi tipi
cu un casetofon dau tārcoale.

Ea īnchide pleoapele pe jumatate,
mai lasa o fāsie de lumina verzuie pe sub usa
prin care eu nu ma pot strecura.
Dar poate spun ca este frumoasa,
poate ca unul nu vrea sa plece fara ea acasa.
Sau poate ca au pierdut mingea.


Rochia īn floarea vārstei


Sunt aproape gata. Adaug cerceii cu pietre rosii
- doua picaturi de vin pe lobul urechilor - ,
margele asortate, pantofii cei noi.
Ma priveste suspect, ar trebui sa stie:
medaliile se cāstiga la milimetru.

Am o treaba īn centru, īi spun
mai mult ca niciodata si cobor din cutie.
Copacii sunt uluitor de verzi
- i-as putea īmbratisa, dar
rochia mea s-ar agata. Se pare
ca numai eu m-am pregatit de toamna.

Si parintii coborāti īn valuri īn libraria din centru:
caiete de romāna si matematica, carti
cu o singura poveste sau cu mai multe.
Depinde ce vārsta are copilul dumneavoastra.

Pe mine m-au prins, mi-au spus ca
n-o sa-mi mai creasca, dar am continuat
sa-mi sug degetul mic cāt a durat
„Povestea fara sfārsit”. Īntr-adevar,
trebuie mai putina oja pentru unghia lui
acum

pantofii cei noi īmping pamāntul
si capul meu salta īn aerul cald,
printre ramurile verzi, luminate, se scutura
de povesti īn parc.

Fetitele presara pe trotuarul din fata mea
castane care īn orice minut vor exploda.

Nu-mi pot aminti vremea cānd zāmbeau
oamenii straini la mine. Nu-mi pot aminti
decāt telefonul de neīnteles, care
m-a facut sa chicotesc si sa tremur.
M-a īntrebat daca īl mai iubesc. Ei
m-au īntrebat toata ziua cine a fost si ce voia.
Le -am spus ca era o greseala.
Lui īi spusesem ca da.

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                        Biblioteca ZOOM
retur POETARIUM