Poetarium
Florin Bratu s-a nascut la Valenii de munte, Prahova,  în data de 1 septembrie 1980.

Studii de stiinte ale comunicarii si sociologie ; master stiinte politice.
Este ofiter într-o unitate militara din Bucuresti.
Florin Bratu

sunt cel mai frumos sunt cel mai bogat
sunt cel mai genial sunt cel mai tânar poet
care s-a putut vreodata inventa de unul singur
acestea sunt cântecele mele imperfecte

1. aici totul e aproape bine moartea nu poate patrunde pe nicaieri
cu degetele cleioase ca niste râme subtiri si prelungi
câinii ei latra
cu toate capetele deodata si dintii metalici sclipind

vântul sufla în miazanoapte vântul sufla în miazazi
vântul sufla în rasarit si-n apus

aici însa totul e aproape bine eu stau
în dragostea laviniei ca într-un buncar etansat
cu blanuri moi

3. totul se petrece aproape elegant trupul meu perfect desparte
aerul în doua plamânii mei sunt doua geamuri sparte

lavinia a terminat cafeaua si a turnat-o în cesti
lavinia o sa îmi smulg ochii sa te privesc direct
prin nervul optic

bem cafea aici totul e aproape bine e bun si frumos Dumnezeu ca o aripa moale de fluture
adâncitura dintre omoplatii tai lasa o senzatie de cald
în camera

5. seara lavinia îmi stoarce punctele de grasime
de pe fata
îmi asez capul pe picioarele ei cald epilate
grasimea iese prin piele dureros uneori
alteori alunecând aproape suav

moartea pândeste în intersectiile orasului câinii ei latra
cu dintii metalici sclipind
lavinia ma curata bine cu spirt sa nu putrezeasca
lavinia ma ascunde între sânii ei si e bine

7. ne sarutam aproape speriati ne sarutam de frig
ne sarutam de foame de frica de moarte ne sarutam
lavinia si cu mine

buzele noastre trec unele prin altele ca o lama de ras
ne sarutam ne sarutam lavinia si cu mine de frica

limba ei îmi mângâie foarte calda si foarte umeda
creierii
12. astept într-o dugheana din piata amzei

la mese oameni care fumeaza fumul lor lipindu-mi-se de alveole
muzica naspa colcaiala lor gelatinoasa gurile lor
deschise si stirbe ghearele subtiri apucând pahare
de bere si
spintecând aerul pâna îi curg intestinele

gurile lor deschise ca niste gauri de vierme

lavinia deschide usa si lumina îi nimiceste îi arde
le rupe bucati mari de carne pâna se evapora cu totul

le subtiaza întâi trupul si mâinile ochii lor explodeaza
umorile se împrastie peste mese

15. în trupul tau somnul toarce ca o pisica mov lavinia
cu laptele albind în castron

aici totul e aproape bine
coapsa ta lumineaza incandescent sub cerceafuri
ochii mei îsi deschid larg ochii tigarea din mâna mea stânga îsi aprinde o tigare

19. noaptea asta e luna plina
gândesc rar de tot sa nu vars nici o picatura 

21. doar spaima mea era cel mai mare imperiu vreodata durat
înghitind hamesita orasul acesta
acum pasesc pe strazile lui aproape frumos

dragostea ta merge în fata mea ca prora împlatosata a unui drakar
dragostea ta ferindu-mi trupul perfect

în urma mea din trotuar începe sa creasca margaritarul

25. stam aproximativ unul în altul pe scarile de la ateneu
sa mergem lavinia sa mergem sa mergem
e noapte-n oras la lumini au dat drumul si-alearga
zalude pe strazi

Biblioteca de poezie

poeme în/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM