Untitled Page

Dumitru Badita s-a nascut în 1972 în localitatea Polovragi, Gorj. A absolvit liceul silvic din Timisoara (1991) si Facultatea de jurnalistica din cadrul Universitatii Lucian Blaga, Sibiu (1997).

A debutat editorial cu volumul Unghii foarte lungi si cumsecade, în 2005, la Vinea.

În prezent lucreaza la un post de televiziune din Bucuresti.

poeme prerafaelite

* * *

înving fara sa fiu un ins puternic
si placerea succesului
se resoarbe imediat
ma gândesc la cel învins:
a fost cu putin mai slab decât mine
va riposta probabil cu mai multa sansa

conflictul nostru: unul marunt
una din miliardele de pricini
menite sa camufleze o uriasa neclintire

ringul nostru: umbra capului
unui al treilea adversar

* * *

l-am ascultat ziua toata pe retorul placerii:
„viata raspunde stimulilor unei telecomenzi
pe care o tii în mâna ta”
si m-am rusinat

fiindca senzorii mei raspund unor mii de telecomenzi
pe care nu le tin în mâna mea

si m-am consolat:
nu simt la o adica mai putina placere

ar trebui serile sa-mi fac un recensamânt al lasitatilor:
se înmultesc usor ca vietatile marunte
si-mi iau puterea sa le recunosc

* * *

depresiile se duc si în urma lor nu stiu mai multe despre
mine
revin la viata ca un culegator de bureti din crâng
cu plasa goala
nici loje de hribi nici consilii de iutari
sau o craita solitara ca gilda zoltan

numai si numai lumea interlopa a ciupercilor
bune sa ma faca subiect pentru stirile de la ora 5

fu sunetul zilelor ca polistirenul strâns între dinti
o depresie ma paraseste numai prin efortul ei

* * *

tu cunosti destinatii exotice
si persoanele fancy din metropole

tu nu traiesti în zile ci în proiecte

când expiri suflarea calda urmeaza
trendul ascendent al tarii

cumva evoluez si eu

particip afectiv la performanta
unei subspecii de români:
în copilarie se jucau de-a mortul
si asta simuleaza în continuare
tot mai convingator

* * *

degete viguroase unghii rotunde
fosnesc o eticheta de gruner veltliner de wachau

degete scurte unghii patrate ochi caprui
degusta eticheta unui chianti din protocolul teatrului
balsoi

aplecat peste castroane pline cu struguri swarovski
maestrul de ceremonii împarte etichete noilor sositi

în rafturi si pe suporturi metalice
vinuri fara nume si ignorate

degete lungi unghii false ochi verzui
sorb eticheta unui rose de chile:
un geamat usor obraji care se îmbujoreaza
brate desfacute sa cuprinda lumea:
dosul unei mâini loveste în extaz o sticla:
cioburi pe gresie vinul negru se prelinge:
chipuri schimonosite smiorcaieli feminine:
în ochii tuturor incidentul e o greseala
care ar putea pierde pamântul

se retrag în fuga pe scari în sus
mânjindu-si hainele cu flora primitiva a peretilor

ramas singur maestrul de ceremonii deschide o usa
în partea opusa apare un pitbull gras:

„intra betivule! ai avut si de data asta noroc!”

poeme publicate în revista VERSUs/m nr. 3/ 2007