Poetarium
Sorin Anca s-a nascut în data de 7 august 1972, Poiana Galdei, judetul Alba.
Actualmente, traieste si lucreaza în Germania, la Königsbrunn.

A publicat mai multe volume de versuri printre care: În numele tau (Editura Imago, Sibiu, 1997, Premiul pentru debut la Salonului National de Carte Cluj), Zidirea de viu (Editura Arhipelag, Târgu-Mures, 1999), Versuri/Gedichte (Radu Barbulescu Verlag, München, 1998) si Nirosa, un anume fel (Editura Galateea, Königsbrunn, 2004), Nabellos (Fara buric - versuri în limba germana, Radu Barbulescu Verlag, München, 2004).
Din 2002, este fondatorul si realizatorul revistei de creatie a diasporei românesti Galateea.

A avut mai multe expozitii de sculptura care s-au bucurat de un mare succes. Unele din lucrarile sale - Îngerii - au fost expuse în holul primariei din Heidelberg.
Sorin Anca

***

aproape fiecare dintre noi
ascunde sub prag un mort
un nor
sau un drum fara de întoarceri
aproape fiecare dintre noi
aude voci care cheama
si vede strafulgerând
în clipa aleasa
aur în noroiul vietii
aproape fiecare dintre noi
poarta undeva pe câmpii inimii
un copac fulgerat
si înca fumegând
cu siguranta fiecare dintre noi
a stricat copil fiind cândva o jucarie
si mustrat de parinti si de dumnezeu
s-o repare si-acum disperat
mai încearca înca...


***

caii mei verzi de pe pereti
s-au înalbit
precum noptile infectelor mele trezii
s-au înnegrit
precum corbii seninului bacovia
caii mei verzi gonesc acum aiuriti
pe straine câmpii cu pereti cu tot
cu inima mea sângerânda în loc de copite
si-n jurul meu doar oglinzi nepasatoare
oglinzi fara iesire din mine
oglinzi putrede
oglinzi bortoase
oglinzi fara pajisti pentru caii mei verzi
înalbiti
înnegriti
ce-alearga aiuriti
pe cine stie ce stranii si straine câmpii
cu inima mea toata
în loc de copitele lor mari cât pamântul...


***

zeii s-au facut deodata atât de mici
si de practici
îi purtam în buzunare
atârnati la gât
tatuati pe brate
iar cu unii ceva mai slabi de înger
chiar si ping-pong jucam
n-au fost se pare-o investitie prea sigura
n-au fost se pare
nici un fel de gen de gara
pentru trenurile vietii noastre
iar mâine îi vom urca în pod -
jucarii stricate de copii plictisiti...
***

scutecul de foc
în care zac înfasurat
dinaintea nasterii
(si poate chiar si dinaintea pamântului)
doamne nici o clipa nu se stinge
nici o clipa nu se zvânta
de lacrimile
sângelui meu înghetat...
***

aseaza-te lânga mine
orisicum vremea nu mai trece
orisicum vremea nu mai vine
frontul s-a extins pâna în noi
iar cei din linia-ntâi
nici nu mai cad
nici nu mai cânta
ci-si iau zborul catre luna cea plina
unde-i asteapta un fel de glorie
definitiva si somnambula
aseaza-te lânga mine
sa ne unim tacerile
pierdutele priviri
si sa luam parte-mpreuna
la vesnica vina pâna când
vremea care nu mai trece
vremea care nu mai vine
ne va asterne pe tâmple
flacari de înghet...


***

firul de plumb se-nclina spre vânt
lasând zidul în agonie
si fara nici un fel de aparare
doamne dumnezeule mare
îndreapta si acest rost nefericit
si disperat
chiar si cu vreo sângeroasa
porunca de-a ta
altfel vine iar
peste toata truda aceasta sfârsitul
si ramâne fara casa si masa inima mea...


poeme publicate în revista VERSUs/m nr. 1/ 2005

Biblioteca de poezie

poeme în/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM