Sybren Polet - poeme, biobibliographie, photo - bibliotheque de poésie ZOOM

Sybren Polet s-a nascut în data de 19 iunie 1924, la Kampen (Olanda). Primul sau volum de poezie - Genesis (Geneza) - a aparut în 1946. Însa opera sa începe sa se contureze cu adevarat de-abia dupa zece ani de calatorii prin lume. Publica astfel mai pulte romane, piese de teatru, povestiri pentru copii si, desigur, multa poezie.

Volumul Gedichten 1998 - 1848 (Poeme, editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2001) cuprinde - în cele aproape 600 de pagini ale sale -, versurile scrise de Sybren Polet între anii 1948 si 1998.

Orasul carnal

Mi-ar placea sa fiu un om, zise el
amabil, sa am un prieten

ca oricare alt om, care are un trup
al lui si o camera. si el era

un om cu un trup al lui
ca o camera si cu un prieten si cu o femeie

pe care o iubea imediat si literalmente
tot atât de mult o iubea

cât pe sine însusi. Iar iubirea era suspendata
ca un chip cald si transparent

în fata chipului sau, era asezata
ca o piele alba protectoare

pe fiinta lui:
iubirea ca inteligenta,

iubirea ca o briza blânda de vara
într-o lampa.

si a iesit în strada, orasul
într-o secunda a devenit altul,

mai carnal si plin de-o alba lumina
umana. Mergând cu pas usor

pe pietre miscatoare si vii
sau pe asfalt, piele care palpita usor,

el simtea ca prinde trup, fericit
ca devine din nou realitate într-o lume

careia îi apartinea si careia
era din nou bine sa-i apartina,

si niciunde nu se obosea, nimic
în el nu se obosea. - Crispate, casele

îsi deschisesera ferestrele lichide,
un suflu intra în valuri, sânge

cu miros straniu, vise mai reale
decât ceata. El vedea oamenii noi

cu glezne si chipuri suieratoare
formându-se si reformându-se

într-un interior plin de viata:
pattern-uri de forta

înlocuisera legile vechi.
si oamenii erau voiosi,

usori, mai usori înca
decât florile cartilaginoase închipuite

de ei, rosu tandru în rondul
de-afara, decât arborii

cu unduioasele lor antene din par.
si el vedea si râul,

numai degetele de la mâini si de la picioare
curgând în joaca de-a lungul cheiului,

vedea vapoarele, muncitorii - calmele motoare
de culoare - pescarusii ca niste banci într-un parc. - Astfel ora

dupa ora se ducea el în mantoul lui din par
de pubis, plimbându-se ca sa ramâna sanatos, purtându-se

de parca nu ar exista nici o alta moarte
decât cea a reînnoirii.

- În seara aceea, pentru prima data, nici unul
dintre sorii tineri nu s-a culcat,

era înca vara iar orasul se scalda
într-o dulce lumina carnala.

· poèmes inclus dans le programme de lecture Les Belles Françaises, initié en 2007 par Linda Maria Baros dans le cadre du Festival Primavara Poetilor / Le Printemps des Poètes (Roumanie, 2008, 2009)
· poemes tirés de l’anthologie COBRA, trad. Linda Maria Baros et Jan H. Mysjkin, en cours de parution
· voir aussi les poèmes traduits par Linda Maria Baros et Jan H. Mysjkin pour la revue VERSUs/m n° 4, Roumanie, 2009 - en cours de parution

traduction et biobibliographie © Linda Maria Baros et Jan H. Mysjkin