Poetarium
A urmat cursurile Universitatii din Bucuresti (licenta īn literatura indiana, 1994) si apoi un masterat la INALCO - Paris (1996).
Īn Franta, a lucrat mai īntāi īn domeniul alimentatiei publice (a servit clatite īntr-o crźperie), apoi, cu un contract de munca pe durata determinata, īn īnvatamānt. Revenit īn tara, a fost, rānd pe rānd, jurnalist (la PRO-TV si Bucarest Matin), profesor de limba si literatura romāna īn Bucuresti si, īn sfārsit, redactor-traducator (īntre 2000 si 2004) la editurile Vinea, Pandora-M, House of Guides, Trei, Privirea.

A publicat mai multe volume de poezie la editura Vinea - Psalmii Maimutei (1998), Evul relei credinte (1999), Metafizica Bambara (2001), Frica de a trai din nou (2004) si eseuri la editura Pandora-M - Agnostica trāndavie, (2003), precum si la House of Guides - Ghidul avangardei europene (2005). De asemenea, a tradus din franceza douasprezece volume de versuri si proza si zeci de poeme, fragmente de proza, corespondenta, articole diverse īn/din franceza.

Īn prezent, traieste īn Franta, lānga Paris.
Claudiu Soare

13 octombrie 2005
M-am despartit de viata cam acum doua sute de ani,
cīnd īnca de furie
si īnhaitat la jafuri omenesti
scuipam pe suflete.
Acum le ling.
Īn jurul meu mortii disciplinati īsi umfla pieptul
si mesteca jegul parfumat al cacatului care i-a omorīt:
desigur, viata nu se poate desparti de tine
decīt dupa ce ti-a supt toate vagaunile.
Dar, singur, nu-ti ramīne decīt delirul.
Daca nu-ti afli delirul īn viata
nu-ti poti cunoaste moartea.
Ejaculīnd īntruna nu faci decīt sa platesti prīnzul minciunii.
Delirul īn schimb are finetea sampaniei,
are macar grija ghilotinei,
nu trebuie sa-ti iei precautia paranoica a slugarniciei,
delirul tau nu priveste pe nimeni.
E absolut,
iata dovada singuratatii.
Altminteri,
voios ca orice imbecil resemnat,
moartea e ceva neclar,
un rapt nedrept sic! -
de parca ar fi rezonabil sa fii prost sau cretin la infinit.
Moartea,
ca si iubirea,
te obliga sa traiesti īntr-un spatiu alaturi de viata,
unde, nici mort, nici viu,
macar esti pur,
adica TACI,
ca o mortaciune care īnviaza ca sa nu puta.
Delirul e necesar, mai necesar decīt gloria.
Delirul este discursul sfīrsitului -
si conform logicii lui,
īncepīnd cu sfīrsitul nu īti este permisa disparitia,
ci doar nebunia.
Dar sīnt prea multi morti īmpotriva nebuniei.


29 iunie 2005
O femeie frumoasa are privirea aceea īn gol,
asteptīnd sa i se ceara daruirea definitiva.
Sīnt īn Brazilia si vad o taranca pe un cīmp plin de pietre,
muncind īn cea mai zadarnica dintre sperantele
care ar mai putea-o minti ca va fi fericita.
Priveste catre mine si spune:
"Cīnd vin aici ma distrez foarte bine.
Aici angoasa nu ma poate ajunge."
Sa plīng?
Īn dezolarea aceea sinucigasa
angoasa īnsasi nu ar fi putut rezista.
Iar ea se distra.
Nu avea nevoie de lectiile lui Buddha.
Nu stia, cred, nici sa iubeasca.
Paradisul ar fi acolo unde stii totul
ca sa poti uita totul.
Da, o femeie frumoasa are privirea aceea īn gol,
asteptīnd sa i se ceara plecarea definitiva.


21 septembrie 2005
Am ajuns sa cred ca nu-mi mai ramīne sa scriu
decīt ca sa ajung un mort frumos.
Si daca pe mai departe citesc īn viata asta alte carti,
o fac pentru ca traiesc cele mai frumoase povesti de iubire,
care sīnt povestile de iubire cu mortii.


21 septembrie 2005
Degeaba gīndirea īn pielea goala,
care īi arata pe toti īn pielea goala,
cu expresivitatea turmentata a delirului.
Degeaba poetesele īn pielea goala,
cu rīnjet galben:
īn pielea goala femeia e o caricatura a disperarii,
īn preajma ei poezia cheama ragusita violul,
īmpotriva caruia s-a nascut.
Degeaba ochiul scīrbit care nu jupoaie,
fiindca abia jupuirea stīrneste frumusetea muzicala a durerii,
amintind de puterea fara mila a dragostei si a crimei.
Eu te jupoi cu iubirea mea
ca sa īti pot privi frumusetea de dupa moarte - acestea
sīnt cuvintele poetului īndragostit de femeile ascunse.
Eu nu te pot vedea "īn pielea goala", pentru ca
o femeie īn pielea goala este o alungare a geniului.
Eu nu pot trai īn pielea goala din cauza poeziei,
care s-a ivit pentru īmbracarea desavīrsita a puturoseniei
si īmpotriva laudaroseniei urīte a curului.
Degeaba poezia cu sexul aiurīnd,
poezia nu se arata decīt daca īi afli sensul frigiditatii,
care este neregula īnfiorarii
si a capitularii ei prin monstruozitate:
cu poezia faci dragoste
numai daca o patrunzi ca pe o femeie moarta
care se preface ca plīnge.
30 septembrie 2005
A nu putea spune ce gīndesti poarta subtilitatea unei morti nevinovate.
E ca si cum ai vrea sa saruti o femeie,
iar ea moare ucisa de gīndul acesta.
(Tu te īntorci cu spatele si dictezi mut discursul fioros al acestei nerusinari.)
Apoi te īmbeti si te tolanesti īntre pulpele cu dinti
ale curvelor.
Iata Brazilia neputintei.
Cine poate scrie satira si fuga acestui cadavru
perfect īn insolenta lui
de a nu fi murit scīrbos
si cu toata īndreptatirea de a nu fi sarutat?
Lirismul aduce īn neputinta geniul samuraiului alcoolic
si pitic,
care viseaza sa ejaculeze cu flori de cires, īn batjocura.
Eu port īnsa fara rusine marea neputinta de a ma razbuna
pe faptul ca īnca sīnt om:
cīnd se zvīrcoleste gīndul īn mine,
ma reped si cersesc de la prosti voiosia si vodca.


5 octombrie 2005
Ca sa pot trai un gīnd din afara lumii cersesc nebunia.
Am nevoie de nebunie ca sa pot reteza indiferenta
materiei fata de moarte
si pentru sarcasmul suprematiei.
Prostii mi-ar reprosa ca iubesc aceste cuvinte orgolioase -
dar, vorba lui Kundera, "nu poti spune adevaruri
cu o voce pitigaiata".
Sīnt care fac efortul fatis de a-si ascunde clipa de clipa
impulsul catre nebunie,
de parca ar cauta īnfrigurati o pudriera īntr-o latrina
de Teleorman.
Eu cersesc nebunia ca sa nu mor gīndindu-ma la cum
sa mai primenesc si eu
lumea asta sulemenita.
Nebunia m-ar īmpotrivi slugarniciei finale
de a crapa regretīnd-o.
Singurul argument cu adevarat real si obraznic
īn sprijinul acestei nebunii
este cersetoria: cine reuseste cersetoria de geniu
nu mai poarta obligatia de a fi om.
Nu mai poarta obligatia de a fi nimic din lumea asta.
Va sta si va īntineri īn pudoarea propriei umbre
pīna la īntīlnirea cu tot ce nu a avut importanta
pentru ca lumea asta sa existe.
Iata ce īmplinesc eu acum:
un miracol tembel, dar fundamental -
miracolul creatiei care nu are de ce sa se īntīmple.
Si cum nici eu nu am pentru ce sa exist,
nu voi exista.
Īnsa din ascunderea mea deplina voi rīnji multumit
ca fiinta viseaza cu nebunia mea un gīnd al cersetoriei,
uitat: mirosul de īmpreunare cu o femeie care s-a oprit
din alergare
ca sa refuze o poezie.


21 iulie 2005
Daca nu as iubi viata
as fi
bolsevicul ideal
al mortii.


14 iunie 2005
Femeia frumoasa  pe care o iubesti trebuie parasita,
pentru ca altfel se pierd īn ramīnere doua cadavre
care nu mai au catre ce sa priveasca,
nedespartindu-se.
Fugind, eu ajung īntotdeauna acolo unde nu sīnt cuvinte:
e mai aproape de moarte,
e un dicteu automat al disparitiei:
parca acolo nu plutesc oameni prosti
cīnd īntrebi de unde vin salciile.
Salciile vin din tristete.

Daca vrei sa te īntorci,
afli ca nu mai existi,
pentru ca exista cuvinte:
vei spune ca nu a fost nimeni care sa-ti fi purtat mīinile atīrnate de umeri,
ochii īnfipti īn cap pentru deziluzie.
Īntoarcerea este o la fel de lunga plecare,
la capatul careia afli aidoma ca nu mai existi.

Cel care a plecat a lasat īn urma o carare universala
printr-o deceptie.
A lasat moartea pentru o idee.


17 iulie 2005
Nici astazi nu am aflat ce nu este lumea.
Iarasi m-am izbit de trupul femeii,
iarasi am vazut cum este sa mori.
Ca sa traiesc nu am auzit nici o chemare -
apoi am fugit.
Īncerc, de fapt, sa fac carari printr-un delir.
Acestea sīnt armele durerii:
pretul somnului fara fericire
si linistea care īti pregateste nebunia.

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca
ZOOM
retur POETARIUM