Poetarium
Marius Pârlogea s-a nascut la Constanta în 23 februarie 1975.
A absolvit Facultatea de Teologie-Litere din orasul natal, unde a frecventat Cenaclul de Marti.

Tot în Constanta, a publicat în revistele Tomis si Metafora, în Suplimentul de Marti (al ziarului Observator), în Suplimentul cultural (al ziarului Ziua) si a obtinut premiul pentru poezie la Festivalul de Arta contemporana Erotica în 2002.

Este autorul cartii Primul meu volum de poezie (Editura Pontica, 2006), nominalizat la premiile Euridice.
Marius Pârlogea

***

Ma deschid în ea tot mai mult cu fiecare dimineata ce trece
ochiul, spre exemplu, i l-am patruns ieri
o data cu lumina zilei
ore în sir am fost prizonierul pleoapei
si am scapat o data cu lacrima
în fuga
pe scara blocului
am mai întâlnit o femeie care m-a privit sub piele
si mi-a vazut cuvintele

"Nu vrei sa te trag cu spirt?"
"Du-te dracului!" - când o fi îmbatrânit asa brusc?
Ce comedie!

Eram o doamna cândva...
si eu!
apoi au aparut culorile
si sunete si-un mar
... si o arsura în ceafa, ca un clinchet de lacat...

"Biletele la control!"
Ah, cât s-a înfipt în real nesiguranta noastra
Ce naiba, faceti misto de mine?!
 

Fetish

Calc satin cu talpile goale si cu buze pline de fum
ma ia ameteala dulce mai repede decât ma asteptam
vreodata
si palmele îmi cresc peste întreg cartierul de femei lasciv adormite în caus
le pot mângâia între coapse linistit
caci nu se vor trezi decât o data cu mine
de ziua ei am sa-i daruiesc un astfel de vis
poate asa va învata sa ma faca fericit
si sa accepte ca
pâna la ea
ma iubesc pe mine
Te vad!
Ma fâtâi prin fata ta de-o viata
si tu tot fericita esti
De ce nu vrei sa-mi îmbraci dintii cu pielea ta
si de ce ma saruti mereu dupa ce adorm

Am lins asfaltul umed gandindu-ma la tine
o gramada de masini mi-au calcat gândurile
si un maxi-taxi a oprit pe o amintire - la dracu!
era chiar aia cu tine
Orasul noaptea îmi da lacrimile ca un pahar de gin baut dintr-o data
Depeche tocmai îmi spune ca eu sunt Iisus
si îmi aduc aminte ca George mi-a scris pe oglinda de la    baie acelasi lucru
Dar pe atunci eram copii si aveam cu cine sa ne jucam prin nisip si carne
cu amintirile ciufulite de fum
însa acum - vorba lui - "politia în spate nino, nino"
si tot mai putin loc ramâne în jurul meu
oare am început sa cresc?


***

Nu stiu ce dracu' se deschide în mine de ma doare asa
de câteva zile tot dau târcoale senzatiei
si când cred ca sunt mai aproape de ea
ma apuca deodata plânsul si pielea mi se crapa în doua
Dumnezeu nu a mai trecut pe la mine demult
nici macar asa la o cafea
si le-am cam uitat numele prietenilor
ma crap pe la încheieturi
si as vrea sa fiu în tine când ma voi desface de tot
sa te inund
dintotdeauna am vrut sa fiu tu
sa-ti curg prin vene sa ma iubesc cu toata fiinta
***

Oare de ce îmi vine tigarea asa de bine domnule Versace?
si totul ma lasa rece, pielea ta
zâmbetul si vaginul tau
nimic nu ma mai trimite în fericirea AIA

Ieri noapte marea lasase pe nisip pasarea Arheopterix
era mai vie ca oricând si ne mângâia talpile chicotind
ca a venit special sa ne învete
cum a trecut ea de la o specie la alta

Strada grea mi-a ajuns la glezne si e tot mai departe blocul tau
stiu ca am sa bat degeaba în usa aia lacuita aproape de urechea mea
dar ma doare fiecare treapta, fiecare bilet de tramvai compostat pe drum
si înca te vad oriunde m-as ascunde
Nu pot ajunge în seara asta la tine
m-am ratacit printre atâtea caroserii si fete cunoscute
toti ma arata cu degetul
si ma ameninta
cu cel mai scump detergent
nu vor sa riste sau sa-mi spuna pe nume
Îmi vine sa ma catar pe peretii astia
si dintii tai albi ca lavoarul meu din baie

si turnul ala de la C.E.T. e ca o pula imensa care fute cerul
în burta sa-si verse toti îngerii peste lumea asta
superba si trista
Nu te speria, doar eu singura am ramas din tine
si ma lupt cu spaima ta
iar pielea ei flateaza universul întreg


***

Ce ti-a venit sa ma întrebi daca ma doare ?!
si tocmai acum când ambulanta asta ne plimba aiurea
prin tot orasul de nu mai stiu câte zile si nopti
pentru ca nu mai e nici un spital întreg
- de când ne-am sarutat ultima oara
s-au sfarâmat toate si e numai moloz pe strazi
Bineînteles ca ma doare ! E o biomecanica normala
tu ma saruti iar oasele mele se frâng
tu ma mângâi si pielea mi se crapa
iar când facem dragoste
ejaculez sânge
fiecare atingere, fiecare raspuns, fiecare lucru pe care
mi-l oferi
stiu ca e ultimul, iar asta ma doare de urlu
E ceva absolut normal ! Asa e de când lumea, ce naiba !?!
E o logica a sentimentelor, draga !


***

Între tine si mine nu mai e nici o diferenta, iubito
cu fiecare orgasm ma vars în tine
si te inund toata
am sa te cuceresc precum o cetate asediata
prin înfometare si groaza
apoi am sa te locuiesc pâna la plictiseala si dezgust
vei plânge dupa mine ca dupa un tiran drag
si ma vei cauta ca pe un drog
dar va fi prea devreme;
trebuie sa suporti întâi sevrajul si fiecare frison uscat al NEVOII
si abia apoi refuzul meu
iar asta nu e o poveste
si nici macar o poezie !
Ce fel sunt animalele! Sunt altfel decât noi! Manânca
altfel, arata altfel si plantele la fel! Oare cum or visa?
Visul unui copac e verde sau cu tulpina? Retine, te rog, nu îmi place sa fiu luata drept proasta!
Vreau doar sa ma iubeasca cineva! Oricine! Pe strada, în parc, în vis, în rai, oricum...Viata mea începe aici,
cu trandafirii astia lipiti pe un ecran porno tu stii singura cum e sa fii; Copil de vata si cozonac în burta unei tigari.
Tatueaza-mi un sân ca sa ma pot mângâia când vreau eu!


poeme publicate în revista VERSUs/m nr. 1/ 2005

Biblioteca de poezie

poeme în franceza
           Biblioteca ZOOM
retur POETARIUM