Poetarium
Nascut īn 1955, la Vultureni, un sat din apropierea Clujului, Ion Muresan este poet, eseist si jurnalist. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.

A debutat īn 1981, cu volumul de versuri Cartea de iarna (Editura Cartea Romāneasca). A mai publicat Poemul care nu poate fi īnteles (Editura Arhipelag, 1993), Paharul / Glass / Au fond de verre (Fundatia Culturala Archeus & Scriptorium, 2007) si eseul Cartea pierduta, o poetica a urmei (Editura Aletheia, 1998). Prezent īn diferite antologii de poezie.
Este laureat al premiului de poezie al Uniunii Scriitorilor din Romānia īn 1981 si 1993. A fost tradus īn limba franceza - Le Mouvement sans cœur de l’image (Belin, 2001).

Profesor īntr-o cumuna timp de sapte ani, apoi redactor al mai multor publicatii clujene. Redactor-sef al revistei Verso din Cluj. Colaborator la radio.
Ion Muresan

Poemul care nu poate fi īnteles

Eu lucrez la poemul care nu poate fi īnteles.
El este o piatra neagra si lucioasa
din care brusc īncepe sa creasca parul aspru
                        a treizeci si trei de salbaticiuni;
El este mlastina verde ce se īntinde īn piata orasului -
din trestiile ei latra moale, lingusitor o vulpe
                        singuratica;
El este mireasa de lemn (o, minunata mireasa
                       de lemn!) - rochia vīnata,
                       gura de ierburi,
scīncetul acoperind ca un muschi alb fereastra;
El este vagauna din cer si norul de sīnge ce mīrīie
                         īn vagauna din cer;
El este stolul de ciori ce se roteste cu voiosie
                        īn jurul fruntii,
bruma neagra a fruntii mele: limba īn gura e rece
                        ca gheata si aproape casanta,
                        ca o decoratie acordata de Dumnezeu
                        profetilor;
El este vinul care nisip se face īn gura ta.
.
O, vremuri pe cīnd casa noastra īnflorea pe tarmul
                          unui limbaj lunecos!
Pe cuvintele iesind din scorburi vorbitoare,
Pe cīnd cuvintele iesind din scorburi vorbitoare,
asemeni melcilor urcau pe ziduri…
Apoi, blīndele, prafoasele arhive ale ospiciilor
unde am cercetat semnele inventate de nebuni,
unde am īntocmit o mare istorie a lor,
.
pe care scriind-o īn chiar semnele acelea uscate
nici eu vreodata nu am putut-o citi.
De aceea am cuprins-o īn poemul care
                       nu poate fi īnteles.
Vad capul rotund ca un balon de aur
                       īndepartīndu-se peste īnaltele rafturi.
.
Aud valurile marii lovindu-se de zidurile unui
                       īnalt si galben depozit
si aproape batrīn, aproape gīrbov,
cu aureola īmpaturita sub brat,
ma asez la rīnd, dupa sute si sute de oameni,
sa pot vedea si eu, macar spre sfīrsitul zilelor mele,
poemul tamaduitor,
poemul care nu poate fi īnteles.
Despre zei

Ei duc īn mīna obiecte stupide.
Ei infuzeaza īn aer nepotrivirea: nimic nu potriveste cu nimic.
Pe-o raza, hai sa zic, de zece metri īn jurul lor
e un soi de stīngacie amaruie,
un strat subtire de stupiditate.
Cerul, deasupra strazii-i ca ochiul de betiv:
de-un verde spalacit, spre auriu,
cu-o gaurica neagra-n loc de soare,
īn mijloc.
Te-astepti din clipa-n clipa peste garduri
mii de copii sa īsi ridice capul
sa te maimutareasca-n fel si chip,
si chicotind cu glasuri subtirele
s-arunce īnspre tine mii de īnjuraturi.
Dar lucrurile, mai ales, sunt umilite: brusc,
par obiecte de muzeu uitate īn latrina.
Cīnd simti ca ti se face mila de obiecte,
si-o mila nesfīrsita īti e de tine,
poti sa fii sigur c-ai vazut un zeu
si ca, trecīnd, la rīndu-i, te-a zarit
si, īn aceasi clipa, te-a uitat.
Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM