, poeme, biobibliografie, foto - biblioteca POETARIUM

14

ea ne cauta
acasa pe strazi
în lipsa noastra scotoceste orasul de câteva ore doru e o paiata
cu genunchii la gura schiteaza un gest aici numai lori taie
si spânzura dezinvolt îsi fâtâie soldurile
ne strecoara-n sertare un formular xeroxat rontaie
celula cu celula din maduva oaselor noastre un parfum strident este lori
cu gesturi teatrale ne cere consimtamântul
(îl are; pentru nea iliuta semneaza cineva din familie)

un halat da cu mopul peste vietile noastre urineaza sistemul
prietenii uitarea pune o virgula între lume pe si noi... cafea
vegeta shaorma (mirosuri de cratita)
se ia o bucata de carne se toaca marunt frica durerea
o plictiseala iesita din cehov apasa tâmplele
gândurile coboara pe sira spinarii pluteste o mâna e lori aici numai lori taie
si spânzura

targa plimba pe holuri un cadavru alcoolic duce-n ochi o imagine falsa
(nea iliuta-i un sfânt îngropat în sedative)

minutul de somn e fuga din calea durerii visam ca fugim
alergic anemic animale gazoase alearga pe sârma ne întâlnim cu noi însine
- triste voluptati -
încercuim purgatoriul
în culori atât de personale Dumnezeu e în perne Dumnezeu e sub paturi
Dumnezeu e din alta retea ne raspunde cu beep-uri

Dumnezeu ne asteapta pe masa luni
dimineata va închide nefacutele noastre în boabe de chihlimbar
în boabe de chihlimbar...
acolo ninge continuu

ea ne cauta în gurile de metrou talpile noaste ramân
o pedeapsa
pe repede înainte
afara e criza înauntru e criza
pe noi neofitii ne doare în paispe
(cinci tumori ciugulise din creieru’ lu’ nea iliuta)

visam ca fugim...
într-o pauza de respiratie
pe noptiera
dorian gray îsi amâna finalul

Ruga pentru pârliti

lasa Doamne berzele chioare
hai lasa-le-n plata lor si fa cuib si poetilor
sau macar împaca-i apoi îndeasa-i într-o cârciuma cu de toate
departe de chitcaitul orasului
unde speranta de viata sa creasca mililitru cu mililitru
ca vodca-n ziua de leafa
renunta la pantofii de crep
hai trage-ti sufletul si bea cot la cot cu pârlitii
cu cocosatii si habaucii
iar daca vreunu' va zice : picioare ale mele
picioare ale mele de ce m-ati parasit?
fa-ti pomana cu amarâtu' lasa-l sa creada ca zboara...
toarna-i pe gât
asa cum sunt îndopati prin spitale paraliticii trimisi de familie
sa se vindece-n scaunul cu rotile toarna-i Doamne prin haine
sa-i ajunga la inima
toarna-i direct pe ficati în echinoctiul de toamna
când garda se schimba sub semnul balantei
minte-l ca roma-i pe mâna copiilor
dincolo de sticla groasa a paharului
ocrotitor al betivilor fa din verbul "a fi" un verb suportabil pentru alcoolicii anonimi
pentru toti cocosatii
pentru pârlitii si habaucii cosmeliei acestea lasa berzele sa orbecaie
si iarta gura mea zloboda
si iarta sufletul meu îndoit pâna la pamânt uneori
pâna la nimic.

rotita

"Cine îsi înalta aripi în mine de simt cum zborul meu
ma avânta într-o nebuna si baroca expansiune? Sa fie aripile
eternitatii care ma ridica în infinit, ma tulbura si ma însingureaza ?
Simt toata confuzia eternitatii în mine si sorb miresmele infinitului
cum as sorbi o otrava.”

între ochiul meu baroc si celelalte sta martora epiderma ta
careia nici o fiinta nu a stiut sa-i rosteasca numele
clar sunt ultimu’ dintre prostii acestui pamânt acum
chiar în clipa aceasta în care ma încapatânez sa scriu gura
în loc de glorie mâna mea bâlbâie o sinucidere de sertar
cimpanzeul autist îsi îndeasa cocotierii în lazile frigorifice ale
unei memorii obosite am fost
ramân si voi fi

ha-ha-ha vine prostu’ tuturor erelor
sa strânga rahatu’ sa coasa ficatii
beregatele si anele tuturor erelor cineva acolo sus se joaca schimbând stapânii norocului
cineva acolo sus în laborator ma învârte prin placente sinistre îti simt palmele cum transpira
inspiri... expiri... împingi... esti iarasi bortoasa
însa continui sa topai încolacita ca o catea în calduri
nu te pot alunga doar stii... si ca o consecinta profiti
de micile mele slabiciuni hai freaca-ti hainele de fiecare atom
de fiecare terminatie nervoasa a corpului meu hai freaca-te cu toate buruienile
si cremele energizante ale acestui mileniu auzi-ma
toate anele ciopârtite contagiosii
nenascutii lupanarele si târfele din care altii si-au luat fericirea eu sunt
umileste-ma tineretea ta nu e chiar un obraz fara riduri...
ochiul meu baroc te întinde febril
peste pânze vechi de tablouri

în aceasta mecanica amniotice spaime cresc din bratul meu dezosat... o cutie cu vene
zeul fiert o maimuta de circ mici ticalosii remaiate
zatul si diminetile taiate egal sunt eu rotita
responsabila cu ratingul

si numai singuratatea mea idioata
va ramâne materia bruta a unui poem vulgarizat de alba ta epiderma
careia nici o fiinta nu a stiut sa îi rosteasca numele
vreodata

scrisoare

sunt în toti betivii orasului fiecare zi e o groapa din care
mâna îmi curge pe strazi caut o usa
caut o dâra de ruj prin cearsafuri înecate în sânge
... somnul ca un garou...

acolo e tarmul
acolo e tot ce-am avut si-am scapat printre degete

sunt greata si cearcanele diminetilor tale
când simti ca în tine se naste
o moarte cu pielea laptoasa andrei este ura
si tot ce visezi la patrat un caraghios cu buzunare cârpite
o halca de carne întoarsa pe dos
numele meu e pe limba celor alesi în fruntea cuvântului
pânda atât de usor se pronunta andrei
sunt refuzul unui avort

andrei a venit
în ziua de trei
a lunii a cincea...

el a coborât dintr-un submarin galben
andrei a împacat pe drum doi straini
andrei - râsu’ plânsu’

la trei ani ziceam vreau sa ma fac pahar
când voi fi mare pierdut printre picioarele musafirilor
eram un mucos teribil de cele mai multe ori
flecarelile respiratia ma-mpingeau în frontierele fricii
stinge-te si repeta-ti

Dumnezeu are-un simt al umorului
peste medie

dor(m) sub toate culorilor nu stiu sa traiesc
andrei duce sub haina o vina vin amarui e andrei o prada
un prag într-o praga halucinanta
sunt reculul unui sarut
pe o sosea de hârtie andrei e-n sclavajul groazei ca tu
te maturizezi într-o febra

andrei e un punct
andrei e o cruce peste care mâna ta se mai plimba
sub primul patrar în noptile albe

narcotic

astept sa re(în)vii