Poetarium
V. Leac s-a nascut īn 1973, la Nasaud. Studii juridice.

Debut publicistic īn revista Arca (1999). A publicat volumele de versuri Apocrifele lui Gengis Khan (2001) - volum distins cu Premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Arad, Sera cu bozii (2003), Seymour: sonata pentru cornet de hārtie (2005, 2006), Dictionar de vise (2006, Premiul Euridice).

Membru al gruparii literare Celebrul animal.
Īn 2004, renunta la profesia de avocat si se dedica literaturii. Īn prezent, locuieste la Arad
.
V. Leac

SMENURI

. mi-am pus camasa de catifea de la energie pe care am
     dat 800 de mii,
geaca de piele chevignon, unicat, pe care am dat acu
4 ani 150 de marci
fraieru n-a stiut ce vinde, o geaca din asta costa 1000 de
      marci, asa.
īn camasa de catifea aveam 74.948.500 (saptezecisipatrudemilioanenouasutepatruzecisioptcincisutelei),
pe care trebuia sa-i schimb īn 2.100 euro iar de restul
sa cumpar
8 kile de arpagic pentru matusa.
mi-am īndesat īn buzunar 2 pungi de la metro,
am luat tabloul unui amic pe care am dat 50 de euro iar acum īl vīnd pe 200 la un italian īmputit. īmi lipseste un pistol si as fi fix ca ringo din pulp fiction,
si am iesit. īn parc īi dau tabloul italianului, iau banii, trec pe la loto, iau un bilet 6/49:
sīnt sigur ca am ghicit doua numere cīstigatoare, platesc 41.000 si o tai spre piata.
dau o tura, peste tot 50.000 kilu de arpagic. ma opresc la o batrīnica: hoasca avea cel mai misto arpagic din piata. īi zic: 20.000 si va iau 8 kile, geme piata de arpagic si
īntr-o saptamīna o sa-l dai gratis iar eu n-o sa-l iau. bun, 35.000, poftim 260.000, fraiera nu s-a prins. bag arpagicu īn plase si o iau lejer pe metianu. pun pariu ca nici dracu nu banuia ca am la mine 200 de euro si 74.751.500, asa. las arpagicul īn chichineata portarului de la teatru si plec īn cautarea unui schimb valutar dispus sa negocieze, mai mult de 35.000 nu dau pe 1 euro. pe drum ma īntīlnesc cu actrita carmen vlaga care-mi spune: ce bine arati!
normal, eu vorbeam la mobil, am salutat-o discret din degete si mi-am vazut de drum.
cred ca am intrat īn 20 de schimburi valutare, dar nimeni nu voia sa negocieze. nu se poate, tot gasesc eu un schimb ca lumea. si l-am gasit la podgo: 34.960. normal, sīnt super īncīntat, dar nu i-o arat tipului, nu se poate sa dau atīta. asa ca īncerc sa negociez. 34.950? ok, zice tipul. īi dau 73.000.000 si cīteva sute, iau cei 2100 de euro, īi vīr īn buzunarul de la camasa de catifea cumparata de la energie si plec spre anca, iubita mea,
sa ma laud cīt īs io de meserias. anca ma serveste cu o super salata de peste
si pīine prajita. īi las si ei 500 de mii si plec sa-mi
      recuperez arpagicul de la portar.
iau arpagicul, traversez piata avram iancu, cīnd la un moment dat aud un zgomot de metal. din greseala am dat cu piciorul īntr-un cercel, tip verigheta. īl ridic, īl bag
      īn gura,
aur de 18 karate, sa tot aibe 3 grame. nu-i mult, dar totusi... īn piata era primavara aradeana, vreo 30 de vaci din fibra de sticla īn marime naturala asteptau sa fie
pictate de pustii de la liceul de arta. cunosc doua profe tinere super dragute de la arte, asa ca bag o tura pe la vaci sa vad daca sīnt si profele. normal ca le gasesc. pun
      plasa cu arpagic
līnga vaca si īncep sa discut cu gagicile despre pictura. aflu ca pe vaca o chema margareta
si urmeaza sa fie pictata cu niste floricele de tot cacatu. ma fac ca īmi caut tigarile si scot din buznar teancul de euroi. astea sa pice pe spate, s-au lipit de mine si-au īnceput sa ma mīngīie pe burta si pe piept. le-am respins finut spunīndu-le ca sīnt īn cap dupa anca, sa le fac super geloase, ceea ce am si reusit. iau plasa de arpagic de līnga margareta si o tai spre casa. pe drum am o
viziune: mi se arata isus hristos, sub el scria: tot ce sa da de ioan peter, premiera, ora 19, sala mica. isus īmi zice:
ai dat lovitura, ai cumparat cel mai tare arpagic din piata. esti alesul. n-am mai apucat sa-l īntreb: ce fel de ales?
pentru ce?
nu are nici o importanta, mi-am zis, din moment ce sīnt alesul. acasa am golit arpagicul īntr-o cutie de carton, īn care nu demult a fost un leptop īn valoare de 1000 de
      euroi
si am depozitat arpagicul īn garaj, pe urma mi-am facut un ceai verde,
mi-am aprins o tigara de foi, marca hamlet si am īnceput sa citesc mari criminali īn serie,
pe muzica de shostakovici.
astazi

. ieri a venit khasis la mine cu florina
fireste am devenit din nou burlac
am ascultat muzica si am citit
eu am citit niste texte publicitare
din almanahul convorbiri literare 1979
am cumparat 240g telemeabereceapa si morcovi
am fiert un pachet de macaroane
am vorbit la telefon cu rares moldovan
despre macaroane si traduceri
eu am pictat o papusa
afara era soare iar administrarorul s-a uitat (o clipa)
      prin geam
am bīrfit-o pe ruxandra novac
si ne-am propus sa scriem un proces verbal despre prima
     noastra īntīlnire
cīt de prost scrie houellebecq si cīt de multi pun botu la
     o reteta atīt de...
macaroanele fierbeau eu curatam ceapa
khasis a pus cd-ul cu lucrari īn verde si dusi am fost
dar ce vorbesc eu aici
macaroanele au iesit delicioase
convorbirile mele cu sotia au fost normale
ne-am examinat burtile si degetele
si am īnceput o conversatie:

- Am vazut ca se construieste.
- E un lucru minunat; oamenii construiesc! pe urma se aseaza confortabil īn fotolii si īncep sa manīnce dulciuri: ofteaza! īnchid ochii si mor fericiti. Nu stiu cīt de fericit este un mort, īn fine, se vorbeste mult despre chestia asta; aici intervenim noi, asta bineīnteles, īn cazul īn care putem sa punem pe picioare un a.f, de exemplu:
Ultimul Leac - servicii funerare complete.
- Suna al dracului de bine, omule.
- Afacerile cu mortii sīnt de viitor. Hai sa terminam cu macaroanele.
- Si daca n-o sa mearga Ultimul Leac?
- Nici o problema, deschidem o casa de moda cu haine de la second hand. Cunosc o croitoreasa care ar fi dispusa.

khasis citea colectia ziua literara si facea comentarii despre frumusetea penibilului
dīnd exemple pe marii capi ai generatiei
la cafea am examinat gardul viu din fata ferestrei
florina citea teatru de peca
pit a sosit mult mai tīrziu dupa ce i-a administrat cīteva povesti colaterale unui nebun
am vorbit despre burse si despre niste carti care ar merita o continuare
- Cum e sa fii casatorit?
- E ca si cum ai avea īn tine un omulet de nisip, care la cea mai mica atingere se īmprastie, se reface la loc si iar se īmprastie, la infinit.
eram cuprinsi de febra creatiei si numai sticlele aduse de florina ne-au linistit
stiu unde gresesc dar cui īi pasa
lazurca avea treaba
iar acei cītiva poeti pe care i-am sunat n-au mai raspuns
poate ca le era si lor tīrsa sa mai raspunda
am mīncat ultimele resturi si am spalat farfuriile.


poeme publicate īn revista VERSUs/m nr. 1/ 2005

Biblioteca de poezie

poeme īn franceza
                       Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM