Poetarium
Dan Danila, nascut īn 1954 la Sibiu, este poet, traducator si artist plastic.

A publicat sase volume de poezie. A semnat, de asemenea, si cinci volume de traduceri din opera lui Rilke, Villon, Aichelburg, Scherg.
Este prezent īn numeroase antologii, īn presa literara interna si internationala cu poeme, proza, traduceri si cu reproduceri ale lucrarilor sale de pictura sau grafica.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Romānia si al Exil-P.E.N. Club-ului din Germania.
Locuieste īn Germania din 1990.
Dan Danila

FOCUL

Cānd ai frigul īn tine si cade iar bruma
ca o haina purtata uitata pe sārma afara
pe care nici nu ai putea s-o īncalzesti
cu corpul tau, doar cu o scānteie mai cald,
daca simti īn ceafa rasuflarea vāntului

focul, focul e singurul raspuns posibil -
cremene si amnar, chibrituri, buturugi
aschii, spuza si taciuni tiuind īn vatra,
miros de fum, pocnete vesele si aburi,
tot ce a mai fost si ar putea sa mai fie

caldura si toate amintirile ei pretioase,
o fiinta aproape, care īti dadea viata ei,
careia īi dadeai din viata ta temperata,
fierbinte uneori, un schimb de ardori,
energii prisosind pe cānd erai mai tānar...


FOTOGRAFII STERSE

Nu mai am nici o poza mai veche
sa ma vad cānd eram fericit,
cu cirese cercei la ureche
īn argintul subtire topit

nu mai e nici o umbra din pomul
īnca tānar si dulce atunci,
azi plecat de tristete ca omul,
vānturat peste crudele lunci

nu mai este din tot nici cenusa
cāt sa faci o cerneala de scris,
cānd īti bate o māna la usa,
la sorocul secret dar precis


* * *

Vine astenia de primavara, īntrebarea
daca mai poti sa o iei de la capat,
clipa de lasitate dinainte de urcus -
la vārsta asta īti simti organele,
inima se īnstraineaza ca un transplant

vine astenia de primavara, furtuna
ca o smulgere de palidul trecut,
calendarul se tot micsoreaza
iar uiti sa scrii o data, alte dati -
tot mai mult pastrezi īnauntru

vine astenia de primavara, departe
de tine orice vechi nedumeriri -
priveste prin ocheanul īntors
cum iar pornesti din gari necunoscute
si īti iei ramas bun de la toate...


TOTUL SE POTRIVESTE

Chelnerul indolent cu berea calda,
telefonul defect cu somnul din parlament,
florile scumpe cu moartea saracului:
doar rimele mai lipsesc pentru armonie,
numai tacerea poate fi demna pe aici
cānd minciuna poarta zurgalai de tinichea
si nudurile vānd orice foaie obscura;
pe bulevardul de acum fara domni
doar teiul nu se dezminte si acopera
o parte din fluidurile tari si ieftine
camuflānd perspectivele capitalistilor
de capitala - gropile nu-i mai latra,
nu-si mai rup picioarele īn maidanezi,
se scurg īn sicrie ruginite cu volan
ca o apa tulbure printre semafoare
si politisti grasuti cu tablele prafuite:
bine ca nu e canicula, ca nu ninge, ca
nu ploua, ca nu bate vāntul - viata
e chiar frumoasa uneori...


PICTORUL

Pentru el pānza e cāmpie cu flori,
harta sudorilor viselor colorate,
aurora imaginara care īi īnfasoara
umerii la nevoie cānd nici o caldura
nu mai prea vietuieste pe aproape,
este prima zapada pe care o tulbura
umbra umbrei pasului sub luna plina,
e ogorul īmbrumat, rugina plugului
frānt īntr-o radacina de floare salbatica,
sau pardoseala pe care danseaza cineva
la miezul noptii, pāna hat spre margini,
este masa care asteapta, asteapta ceva
cu fata spalata īn roua si des limpezita
sau cerul fara dārele norilor migratori
arestati uneori lānga vama sinelilor,
este chiar giulgiul acela miraculos
pe care se imprima culorile suferintei,
ca niste legende, pometii si coastele,
buricele degetelor si ridurile fruntii,
este imacularea pe care o coloreaza
vechiul penel legat strāns de degete...
OGLINDA

M-am uitat aseara īn oglinda
(seara era ca un cearcan mut),
m-am uitat aseara īn oglinda
si era din nou sa ma cuprinda
teama ca din nou a īnceput

ca va trebui acum sa numar
(o deprindere cam fara rost)
ca va trebui acum sa numar
sirul unor umbre peste umar
dintr-un sir īn care am mai fost

si m-am revazut īn tinerete
(fara cearcane si zāmbitor)
si m-am revazut īn tinerete:
din oglinda īmi dadea binete
cerul verii fara nici un nor...


ROMĀNIE, DACA VREI SA STII

Cāndva vei regreta cuvintele frumoase,
de genul maidanez, gagica sau spaga,
īntr-o lume aseptica, fara nici un miros
de pubela sau motorina arsa pe asfaltul
īncins cu pisici calcate si baligi groase

o sa-ti iese pe nas toata curatenia asta
europeana si ordinea ei aproape ireala
plaiul mioritic aplanat cu buldozerul
si autostrazile ca niste jartiere late
pe bulanele unei cadāne planturoase
romānia mare membra nato ue si altele
cu vocatia pierderii pariurilor cāstigarii
tratatelor solemne cu famfare si covor

cāndva o sa te saturi de toata bunastarea
dar n-o sa mai ai frati codrii si nici ursi
care sa-ti rastoarne tomberoanele sau
fluiere ciobani si fote, fāntāni cu cumpana
īn care sa-ti oglindesti obrazul tau gras

de atāta obezitate o sa plesnesti cāndva
la rascrucea dintre orient si occident,
īn levantul carpatino danubiano pontic
īntr-o zona strategica importanta, ai grija...


POETUL

Vrānd-nevrānd, seara se desprinde de trup,
se īnroleaza īn toate razboaiele pierdute,
scrie catrene pe partea nevazuta a lunii,
īncepe un vis si apoi renunta pentru altul,
īsi sacrifica, naiv, chiar si insomniile,
e atras de mālul fetid al discursului,
nu-si cunoaste nicicānd propria masura,
accepta mereu lauri din aur fals,
īntotdeauna e trist la receptii,
bea cu criticii pāna la inconstienta,
e dus de nas de editori semianalfabeti,
are copii din flori de care nici nu stie
dar o singura cravata, nici aceea de matase,
īn concediu e cel mai trist dintre oameni,
cauta rime chiar si pe bordura ziarelor

dar niciodata nu scrie de ajuns, niciodata
nu īsi termina poesia visata...


CU TAXA INVERSA

īntre ea si noi numai bine si toti oamenii
care au fost īn graba lor de a ajunge acolo
unde nu se pun īntrebari unde totul este
un vesnic raspuns ca o carte deschisa
īn care esti un cuvānt repetat insistent
pāna cānd vei fi uitat totusi - amnezie
acordata cu soapta zāmbetul cititorilor
un copac pietrificat fara umbra deasupra
anticvelor din lapidariu pe care degetele
le tocesc īncontinuu fara sa-si dea seama
cu cele cinci simturi strānse īn pumn
si al saselea ascuns īn moalele capului
trestie seismograf busola ultrasensibila
presentiment al intuitiei inefabilului
atent sa nu-ti scape nimic din nimicul
cotidian singurul important azi acum

esti o sarada o taina codificata genetic
cānd te deschizi e īntotdeauna prea tārziu
iar concluzia poate fi hrana epigonilor
cum toata viata unul nonagenar pe care
el si-a rezumat-o astfel pe patul de moarte:
„o usa care se deschide si se īnchide la loc“
poate nemaiavānd timp sa spuna altceva
preocupat sa priveasca īncaodata cerul
atāt de pretios nemaivazut de frumos
iar cānd cartea i s-a īnchis pe piept parea
putin suparat atent la preajma amutita brusc
ca si cum astepta un telefon important
cu taxa inversa care īl va costa ultima suflare...

Biblioteca de poezie

poeme īn/din franceza, spaniola etc.
                          Biblioteca ZOOM
retur  POETARIUM