Nascut pe 6 iulie 1958, la Topolita-Grumazesti, Neamt. A absolvit Facultatea de filologie a Universitatii Al. I. Cuza din Iasi. Doctor īn filologie (2004).

A fost operator chimist, miner, profesor, ziarist, consilier cultural, director al Complexului Muzeal Neamt. Īn prezent, este director
al Directiei pentru Cultura a judetului Neamt si conferentiar universitar la Academiea de Arta Gheorghe Dima din Cluj.

Debut publicistic īn revista Cronica (1974) si editorial,  cu Ceremonii insidioase (1985), la Junimea. A publicat apoi peste douazeci si cinci de volume, printre care : poezie -  Poeme īn alb - negru (1987),  Intimitatea absentei (1992), Cīntece de īngropat pe cei vii (1993), Fratele meu, strainul (1995), Supravietuitorul si alte poeme (1997), Complicitate (1998), Goliath (1999), Īngerul cazut (2001), Gloria milei (2003) ; proza- Titanic svaiter. Momente si schite (1997), Goliath (1999), Batrīnul si Marta (2002) ;
eseu - Tinerete fara batrīnete si sentimentul tragic al timpului (2004) ; teatru - Podul (2004).

Opera sa a fost īncununata cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romānia (2001).
A obtinut, de asemenea, premiul filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor pentru poezie īn anii 1993, 1994, 1998, 2004, precum si premiul pentru īngrijirea editiei Carnete maro (jurnalul poetului Aurel Dumitrascu, vol. I-IV) īn 2006.

Adrian Alui Gheorghe a fost distins de catre presedintia Romāniei cu Meritul cultural īn grad de cavaler (2004) si este cetatean de onoare al municipiului Piatra Neamt (2005
).
Adrian Alui Gheorghe

HAI,  REINER !

Īntīi si-a refuzat numele. Se numea Reiner.
Sau se numea Dimitrie?
Sau poate Iacinto, un nume neobisnuit
printre locuitorii tot mai
abstracti ai unei lumi care se īnghesuia
sa urce īn cer. Sau se numea
Ezra.
Ezra se numea si casa īn care locuia si
strada
si tara                                
si continentul …
Sau nu. Se numea pur si simplu Paul.
Paul e un nume pe care moartea
nu-l vede prea lesne, ea vine si zice:
Unde este Paul?
Dimitrie zice:
Nu stiu unde este Paul!
Reiner zice: Paul descarca luna īn curte!
Carlos zice: Paul e obosit, Paul doarme cu femeia lui
si femeia lui
tocmai viseaza si Paul merge īnainte si face loc visului
sa intre īn lume!
Omar, care tocmai trecea pe acolo,
zice mortii: Paul s-a dus dimineata
īn tīrgul de cīini
sa-i īnvete sa urle ca oamenii!
Yannis s-a apropiat de moarte
si i-a zis: Paul este Reiner sau
e chiar Iacinto.
Iacinto i-a spus mortii:
Paul e Edgar!
L-am vazut eu pictīndu-l
pe Edgar
ca sa se ascunda!
Piotr zice: Paul
nici n-a trecut azi pe aici,
el vine foarte rar pentru ca
īnsamīnteaza cu nisip
cīmpiile de la est …!
Atunci moartea zice:
Vei merge cu mine tu, Reiner,
dupa aia vii si tu Ezra
dupa care vii si tu Dimitrie
te pregatesti si tu Federico
si daca īntre timp nu apare Paul
vii si tu Iacinto
si tu Carlos
si tu Piotr
si daca Paul nu termina de descarcat luna īn curte
vii si tu Alexandru
si tu Emanuel
si tu Iustin
si daca pamīntul
nu-i tot īnsamīntat cu nisip vii si tu
Olivian
si tu Christian
si tu Aurelian
si tu Horst
si daca femeia lui Paul īnca viseaza
limba inorogului mīngīindu-i coapsele
vii mai īntīi tu Ioachim apoi vii tu
Patrick apoi tu Boris si pīna vine Paul
din tīrgul de cīini cu mīinile zdrentuite
de muscaturi
pīna se spala de sīnge
vii tu Alvin
si tu Eduard si tu Antonio
si pīna Paul se desparte de Edgar cu care
a īntemeiat o biserica pentru frica lor
vii tu Nicanor si tu Yukio si tu Reiner …
Dar pe mine, zise Reiner,
m-ai mai chemat o data.

Nu-i nimic, zise moartea,
draga Reiner,
trebuie sa īntelegi ca toate astea sīnt aleatorii
daca apare īntre timp Paul schimbam
ordinea, uite, vezi cum trece un cīntec
prin gusa unei pasari ca un glonte
nu stii īn sīngele cui se va opri
sau daca soarele se face iarasi cuvīnt ca
la īnceput īti dai seama ce grea devine soapta
si cum ai sa poti respira
dintr-un vazduh ca un cap de marinar smuls
cu tot cu cosul pieptului … ?
Hai, Reiner!


GLORIA  MILEI

Am iubit piciorul pe cīnd nu stiam ca este
picior si
pielea mīinilor am iubit-o
pe cīnd
nu stiam ca seamana cu frunza scrumita
de cactus,
am iubit inima, Doamne!, sarea printre
coaste ca un paralitic
ca o broasca
electrocutata usor cu doua radacini de
menta
cu doua fire de muzica
mi-am muscat limba si am vazut ca este buna
mi-am īnghitit lacrimile
pareau seminte de ochi
aripi de ochi atīt de grele ca se scufundau
imediat īn arterele prin care se duc zi si noapte
iluziile din lume
si atunci am īntīlnit primul om
o aratare
ca soarele care iese dimineata din nisip scuturīndu-si
panglicile colorate din par
dupa ce s-a īmpreunat
cu toate dobitoacele
viclean ca piramidele care
ademenesc moartea cu misterul lor
si i-am strigat:
glorie milei!
i-am strigat: cum legi doua constelatii de stele din sīnge
cu venele astea sīrmoase?
cum chemi ploaia
daca nu stii decīt numele
apei cu viermi din causul lunii?

Cum se spune la copac?
Copac!
Cum se spune la iarba?
Iarba!
Cum se spune la apa?
Apa!
Cum se spune la vin?
Vin!
Cum se spune la mīna?
Mīna!
Cum se spune la gura?
Gura!

(Si mai tīrziu, asezati ca salbaticiunile
satule pe mormanul de carne zdrentuita
care ar explica de ce disperarile fragede sīnt subversive:)

Cum se spune la viata?
Tramvai!
Cum se spune la moarte?
Tramvai!
Cum se spune la iubire?
Tramvai!
Cum se spune la timp?
Tramvai!
Cum se spune la uitare?
Tramvai!
Cum se spune la rīs?
Tramvai!

Buuun! Recapitulam. Cum se spune la dinte?
Pīine!
Cum se spune la tristete?
Cercel!
Cum se spune la destin?
Prizonier!
Cum se numeste omul care tīraste pustiul dupa el?
Luna!
Dar cel care nu mai are nici un nasture la piele?
Steag!
Dar cel care se duce?
Pescar!  

Gloria milei gloria milei gloria milei
sic transit gretos ca verbul trezit
ca pasta albicioasa
īn care īnoata diamantul
care n-a stralucit niciodata pentru adevar
de cīnd cuvintele au ajuns sa fie folosite
īn locul pīinii nici bratele crucii nu mai
īmbratiseaza pe nimeni
o rugaciune
capata forma trupului
la capatul ei stiu:
toata viata ti-e data ca sa tai gītul unei lebede.

Gloria milei gloria milei gloria milei

daca nu risti nimic poti cīstiga
la roata norocului īn bīlci
aceasta lampa cu crampe
aceasta dupa amiaza cu subsolul inundat
acest demon pe care īncaleci
si pleci la piata
e foarte important sa nu īntrebi de ce
providenta are doua mīini scurte
ca de copil. o aud cum bate excitata
īn preajma unui cīntec care e despicat metodic
de o aripa de fluture
tot universul e facut felii, felii
prima taietura e dificila
aripa se ascute cu fiecare rana
devine atīt de fina ca dispare
īn despicatura
care se repeta la nesfīrsit

Glorie milei glorie milei glorie milei

secunde cu zgīrciuri arunc frumusetii
sa ma lase sa trec
ochi pentru dinte
moarte pentru noptile cu stele puhave de nemurire
dinte
pentru lacramile pe care patineaza un duh
si carnea mea o arunc frumusetii
o rup bucata cu bucata de pe oase
oasele chiar le sfarīm
si i le pun dimineata
īn cale momeala sa-mi spuna, doar sa-mi spuna
atīt
daca merit tot ceea ce risipesc
daca nu cumva la un moment dat cartilajele visurilor
se vor īntari atīt de tare
īncīt voi ramīne īntepenit īntre doua lumi
ca Dumnezeu
īncīlcit īntre firele de hula
īntre ferestrele care se scuipa
cu toate culorile vii
cu toate cuvintele moarte.
CONCERT  LA  O  TOBA  SPARTA

Stapīnesc arta tesalatului de cai morti
sīnt maestru īn arta desalatului de inorogi
un lustruit de stele noaptea e ca un concert
la o toba sparta - īmi reusesc si una si alta

īnghesui piticii īn lumi tot mai mici
dintr-o irepresibila dorinta de ordine
pīna intra unul īn altul si ultimul
īl ascund sub cheia care nu mai deschide nici o usa

lumea e un muzeu, stiu, asez exponatele
īn fiecare dimineata le sterg de orice duh
pun etichete le schimb īntre ele oricum
cine mai viziteaza acest spatiu atīt de īnchis
care nu mai comunica decīt cu moartea:
mica smecherie complicitatea trupului cu vagauna de cer

si-n apa pe care-o beau s-au īnecat vapoare
le gasesc simt disperarea marinarilor
lipiti cu pielea de racoarea apei ceea ce simt
pe cerul gurii luptīnd cu setea e chiar moartea lor

scriu despre ziua īn care vin herpesurile
scriu despre cīrtita care scoate botul rozaliu
din negrul hīrtiei pe care scriu
si, doamne, cīnd trebuie sa traiesti fiecare cuvīnt
pe care-l spui tremur de spaima ca pe cerul gurii
(ah) calea rastignitilor va fi
(ah) carnea vīnata a picioarelor tale o voi iubi
(ah) parul mortilor va flutura …


BOLERO

(Pe partea nevazuta a lunii, a lumii, a noptii, jumatatea de cīntec: partea nevazuta a cīntecului care se rosteste fara cuvinte; daca vrei sa gasesti rima la soarta īnghesui īn celalalt vers o suta de oameni-brute alergīnd sa īngroape soarele, sa-si verse sīngele īn el, sa-l stinga; un barbat si o femeie sīnt o rima
decenta īntr-un cīntec care nu se mai aude din cauza tobelor din urechi
)
El īi spune
sīnii tai sīnt jumatatile de mar
pe care am cheltuit raiul
si ea īntelege
tu esti poarta prin care moartea
intra īn lume
el īi spune
cīnd mi-ai furat secretul nasterii
poate dormeam
poate visam
poate eram trist dupa explozia vreunei
inimi din sirul pe care a trebuit
sa-l īncerc
si ea īntelege
tu esti lava vulcanului
care nu se stinge niciodata
care matura tot cīnd erupe
īn noptile ca niste cupe cu otrava
sorbiturile lungi trec direct īn vine
el īi spune
tu esti cararea care duce
īn asezarea aceea fara nume
unde oamenii descifreaza pe limbile focului
semnele unei boli fara leac
fericirea care linge mīinile zidului
ea īntelege
tribul s-a adunat sa atace partea nevazuta
a lunii
partea nevazuta a lumii
partea nevazuta a cīntecului
pentru ca toti vad mierla
dar nu vad samīnta care rodeste
īn gusa ei
vad trupul īn care se lupta ziua cu noaptea
dar nu vad maruntaiele īn care iubirea
se face umezeala fierbinte

        tu vii de pe partea nevazuta a cīntecului
        daca te īmbrac īn cuvinte
        te īngreunezi si ramīi
        te vei īngropa īn pamīnt
        īn porii pielii tale va intra griul
vreunei tristeti
poti pleca precum secunda care īsi ia īnapoi
proiectul ei de lume
- oamenii n-au timp sa traiasca
īntr-o viata
nici clipa nasterii -
nimeni n-a iubit mutenia
fara sa o traduca
īn galagioasa limba a sīngelui.


PATA  DE  CEAI

Moartea e pata de ceai de pe masa
hai sa-ti arat cu degetul o īntind
si o fac tot mai mare
o fac cīt un continent la o scara
oarecare
o fac cīt harta pamīntului
chiar si bucata noastra de lut o
rup de sub picioare

acum ai sa stai suspendata
ca fumusetea pe chip
ca sarea pielii care si-a smuls
radacinile din piele

acum numai īn fata ta ma deschei la coaste
si nu mi-e rusine
inima mea o mirosim amīndoi
e ca o capsuna putreda
mai pastreaza ceva din aroma
gradinii devastate de inorogi

nu-i vorba de o tristete
desi de atītea ori pielea scapa trupul
pe strada, aluneca precum un fetus
printre degetele care nu stiu limba mortii
ca si cum ar trece un scīrtīit dintr-o parte
īn alta prin camera
un scīrtīit cu ochii oblici
de japonez care cultiva
bete de biliard

oricum, la etajul patru este un mort
oh, e mai aproape de Dumnezeu decīt noi


ANIMALUL

Sīnt animalul dresat de poezie. O ciudatenie
spun cei care se pricep la animale
dar si cei care se pricep la poezie
īn fiecare zi vin īn jurul gratiilor mele
ma urmaresc se minuneaza urla
pentru ca urletul meu sa-l auda iesind din gītlej
ca un fat din uterul mamei lui.
De fapt, asta fac: urlu.
Urlu cīnd īmi īntind bomboane colorate copiii
cuprinsi de lacomia cunoasterii.
Urlu cīnd se saruta īndragostitii
care vor sa ma īnvete cum se descuie moartea
- cu un sarut -
simplu, buzele se lipesc una de alta
saliva se uneste si se face un fir de apa
aproape otravit
ochii se lipesc īntre ei cu pleoapele
ca niste ventuze de piele pe care se gasesc insesizabili
pedunculi care se īntretes o plasa deasa deasa

Din cīnd īn cīnd dumnezeul meu ia biciul
si ma scoate din cusca
mi-e frica precum carnii abandonate de duh
vad omenirea īntreaga facīnd un pas īnapoi
animalul din mine simte mirosul sīngelui
alge putrezite pe fundul marii
e un spectacol sa vezi atītia oameni tremurīnd
din cauza fricii mele

Uneori se fac demonstratii practice īn fata
custii animalului dresat de poezie:


doamne noi palide suflete urcam pīn' la tine
ca furii doar noaptea cīnd firul de iarba
cu fruntea e-n cer si cīntecul broastei e imnul
de care te lepezi ca de o tristete toxica

eu urlu urlu

de ce ne punem piele peste suflet toamna
si-n cupa carnii sufletul e ud

       
eu urlu urlu

ah toate rufele au pornit spre sud
s-arate calea stīrcilor albastri

eu urlu urlu

poetii īnsisi īmi citesc poezii poezii
eu urlu urlu

sīnt purtat din casa īn casa
urletul meu sa-l auda gīngavii
sa vorbeasca
schiopii sa mearga
orbii sa vada
poezia mi-a dat putere sa urlu
poezia mi-a facut unghiile sa creasca       
cu tot cu brate cu tot cu carne cu tot cu oase
 
dar vi s-a īntīmplat vreodata sa credeti
ca numai singuratatea e iubire?
eu am urlat de singuratate si urletul meu
a smuls doua stele
din cuiburile lor.

Biblioteca de poezie
poeme īn franceza
                       Biblioteca ZOOM
retur POETARIUM
biblioteca ZOOM.... traduceri din poezia romāna de astazi īn limba franceza... traduceri din poezia contemporana franceza, spaniola, olandeza, engleza etc. īn biblioteca ZOOM...

POETARIUM - biblioteca de poezie
biobibliografii, poeme, foto  -  poeti romāni invitati la
Festivalul Primavara Poetilor / Le Printemps des Poetes
biobibliografie autor © i Linda Maria Baros
2007 - 2010 © conceptie grafica  Linda Maria Baros